Publicat de: FlorinP. | Aprilie 18, 2017

Încă un proiect la CV: Cygnus


Gata… după doi ani de zile am terminat oficial cu proiectul Cygnus! A fost practic cel mai bun proiect pe care am lucrat până acum din toate punctele de vedere. Am muncit ca un erou, împuns de o vacă, și mi-am dat interesul pentru acest proiect, dar a meritat din plin fiecare sacrificiu făcut. Pot fi sincer să spun că acesta este proiectul pe care m-am definitivat ca inginer de safety! Ca un bonus, am devenit după vreo 8 luni Lead Safety Engineer în proiect, ținând cont că pe un proiect străin nu prea ți se dă șefia pe mână, și asta a fost doar o recunoaștere a eforturilor susținute pe care le-am avut în acest proiect de la început din 13 aprilie 2015 și până când l-am terminat pe 18 aprilie 2017.

Am avut zile bune și zile proaste ca în orice proiect, dar de foarte multe ori am lucrat cu oameni care erau foarte buni în ceea ce făceau și atunci când lucrezi cu profesioniști în adevăratul sens al cuvântului, de foarte multe ori iese o treabă foarte bună la final. Am pus mâna și am învățat proiectul astfel încât să fiu o persoană care, atunci când se vorbește cu ea, să aibă habar despre ce se vorbește și am ajuns în situația în care atunci când spuneam ceva părerea mea chiar conta, în situații în care nu ținea de soft-ul în care eram considerat „expert”.

Datorită faptului că nu am fost niciodată inginer lead într-un proiect în care lucrezi direct cu clientul, lipsa de experiență și-a spus cuvântul și nu prea am făcut totul cum trebuie în prima fază. În acel moment mi-am dat seama că am multe de învățat pe partea de relaționarea cu clientul. În primul rând discuțiile nu aveau loc prin mail-uri așa cum eram eu obișnuit, când aveam timp să îmi rumeg ideile și să le compun într-un mail frumos către client, ci totul se petrecea în câteva momente, și discuția era doar față în față cu clientul. Pot spune că eram cam timorat de noua postură în care eram pus și cam… scârțâiam. Spuneam lucruri în detaliu, spuneam mult prea multe pe care un șef nu dorea să le audă și timpul pe care îl pierdea cu mine probabil că simțea că îl putea folosi în altă parte! Vedeam asta cum aproape se foiau ca să scape de tine! Totuși era normal, eram la început și încet, încet, ajutat și de un coleg englez, născut în Iran, am deprins și această artă de a vorbi scurt și la obiect! Pot spune că am învățat de la el și am și furat de el. Poate nu stăpânesc, această arta, încă la perfecție dar eu simt că nu mai sunt așa bătut în cap cum eram înainte.

În acest proiect am avut o șansă! Mi s-a dat șansa de a intra în proiect și de acolo mai departe eu am fost cel care a mers mai departe profitând de acea șansă și demonstrând ceea ce știam! Am ajuns din resursă adițională în om de bază pe proiect, apoi lead engineer și apoi service engineer. Am muncit foarte mult, mi-am făcut un nume, nu am dezamăgit, m-am certat pentru ideile mele și de cele mai multe ori au fost implementate. Au fost destul de multe chestii implementate de către mine pe acest proiect de care sunt foarte mândru, dar logica de care sunt cel mai mândru este cea de la sistemul de water mist (n.r. un sistem care stropește cu apă dacă ia foc ceva). Era o secvență care avea 30 de cicluri și care în momentul în care au testat-o nu mergea deloc. M-am uitat pe ea și mi s-a spus ca am două ore să o implementez. Am stat m-am gândit cum să o repar să meargă… dar nu am reușit așa că am șters logica veche și am refăcut-o de la zero. În momentul în care am testat această logică eram alături de seful cel mare de pe commissioning Graham Richardson, de seful de la mecanic pe care nu mai țin minte cum îl cheamă și de seful de pe sistemul de Foc și Gaz Mike McGurk! Când au văzut că totul mergea așa cum trebuie, și toate cele 30 de cicluri ale sistemului de water mist mergeau cum trebuie, au foarte mulțumiți și mi-au mulțumit pentru munca pe care am depus-o pentru a repara ceea ce nu mergea. Ulterior acea logică a fost implementată pentru toate sistemele care implicau deluge (n.r. stropire cu apă sau spumă în caz de incendiu) de către mine sau de către colegii mei după exemplul meu.

După cum spuneam mai sus, zilele pe Cygnus nu au fost toate roze și pline de zâmbete. Britanicii sunt niște oameni foarte mândrii de nația lor, dar pot fi și foarte rasiști. Pot spune că mai repede te înțelegi cu un scoțian, care este mai de treabă, decât cu un britanic, cu toate că scoțienii vorbesc o engleză mai puțin inteligibilă pentru tine ca român. De vreo câteva ori mi s-a întâmplat ca cineva să facă remarci rasiste la adresa mea. Voi aduce aminte de două dintre întâmplările petrecute pe acest proiect.

Într-una din zile mi s-a întâmplat ca lacătul pe care îl foloseam la dulapul din cabină (n.r. camera în care dormeam) să se blocheze și să nu pot deschide dulapul cu cheia. Cum nu aveam cum să deschid acel lacăt, singura șansă era să îl tai așa că m-am dus la seful meu direct Lee Rutherford și i-am spus că mi s-a blocat lacătul și dacă poate vorbi cu cineva să îmi aducă un instrument de tăiat lacătul, un fel de clește cu mânere mai mari, mimându-i practic cu mâinile „instrumentul” deoarece nu cunoșteam termenul în engleză (n.r. Bolt cutter). La care unul dintre șefi, mai glumeț din fire, îmi spune:

  • Ce fel de român ești tu dacă nu ești în stare să spargi un lacăt?
  • ?!?!?!? Mă blocasem puțin și nu știam ce să răspund. Totuși privirile celor care se aflau în cameră erau ațintite către mine! Trebuia să reacționez astfel eram luat de fraier. Mă îndrept către el și îi întind mâna în semn de salut!
  • Salut, numele meu este Florin Paltanea, și cred că până acum nu ai avut ocazia să întâlnești un român cum trebuie. Iată că în sfârșit s-a ivit ocazia și pentru tine!
  • ?!?!?!? Cel blocat acum, era el. Nu se aștepta probabil la un asemenea răspuns. Vă imaginați că toate acele priviri care erau pe mine mai devreme, din momentul ce am terminat ce am avut de spus, erau acum pe el și toți râdeau. La care unu dintre ei îi spune!
  • Românașul te-a făcut să îți înghiți cuvintele!

Tot ce pot spune este că respectivul s-a ținut de glume rasiste cu mine tot proiectul. Nu mi-a păsat, l-am făcut în acel moment și a picat de fraier în fața alor lui! A fost momentul meu de glorie și de fiecare dată îmi aduceam aminte de acel moment și râdeam la glumele lui insipide! Apoi a șansa a făcut ca noi să fim pe ture diferite și nu ne prindeam decât vreo două zile în care nu prea interacționam deci nu m-a afectat prea mult!

Un alt moment puțin cam ciudat pentru mine a fost când într-una din zile mi-am schimbat colegul de cameră pe Sea Fox 2! La biroul de check-in în Norwich, eu cu Puya ne-am întâlnit cu un englez care lucrase cu el pe Shell Leman. Tipul urma să vină cu noi pe Cygnus. Ne-am prezentat, îl chema Clive Armstrong, și inițial mi-a plăcut de el… un tip foarte jovial și foarte glumeț! Nu știu cum dar din nou șansa a făcut ca noi să stăm în aceeași cameră. Când am ajuns în cameră foarte serios îmi spune:

  • Bă vreau să lămurim ceva de la bun început! Mie nu îmi plac românii!
  • Du-te bă de aici… faci mișto de mine… am spus eu știind că e glumeț, v-am spus tipul era foarte prietenos în aeroport!
  • Nu serios îți spun acum… MIE NU ÎMI PLAC ROMÂNIIII!
  • ?!?!?!?
  • Da nu îmi plac românii! Dar nu îmi plac nici englezii… așa că nu mă poți acuza că sunt rasist!
  • Dar îți place de cineva?
  • Nu eu sunt o persoană anti-socială! Nu îmi place de nimeni!
  • Nu prea s-a văzut în aeroport, am zis eu.
  • Nu așa sunt eu…
  • Bine atunci… dacă nu îți plac românii, asta este, eu nu am cum să schimb chestia asta… dar vrei să îți spun ceva… uite de mine cred că îți va plăcea și unde pui că noi doi stăm în aceeași cameră și trebuie să conviețuim cumva!
  • Nu am nici o problema să împart camera cu tine… dar ți-am zis de la început ca să știi!

Țin să vă spun că am legat o prietenie extraordinară cu Clive care era un fel de șef printre cei de la QEDI. Adevărul a fost că ne-am respectat reciproc și în mare parte și datorită lui am fost acceptat în grup de foarte mulți englezi. Și mai adevărat era că era cam anti-social, dar foarte corect, deoarece mai toți mă întrebau cum te înțelegi cu el… și toți se mirau când spuneam că ne înțelegem perfect! De foarte multe ori mi-a luat partea în relația mea cu ceilalți. Am stat cu el în cameră timp de aproape 8 luni și niciodată nu am avut nici un fel de problemă!

Una peste alta sunt foarte mândru de ceea ce am realizat pe acest proiect! Sunt mândru că am făcut parte dintr-un proiect care asigura 5% din producția de gaz a UK-ului! Am lucrat cu celebra mafie din Teeside și mi-am trecut în CV un proiect de platformă. Mi-ar plăcea și ca pe viitoarele proiecte să fac parte dintr-o echipă care să dea în folosință un astfel de proiect! Aș vrea să salut pe această cale pe toți prietenii pe care mi i-am făcut datorită proiectului Cygnus atât din echipa Yokogawa cât și printre cei cu care am lucrat QEDI, băieții români de la Sodexo, oamenii de la commissioning, băieții de la operare! Ce este frumos nu durează la nesfârșit. Una peste alta pot spune că am stat mult mai mult decât mi s-a spus la început … Trebuia să terminăm proiectul în martie anul trecut… Ce pot să spun este că tot ceea ce începe are și un sfârșit!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: