Publicat de: FlorinP. | Aprilie 5, 2017

Roșu fuse și se … duse!


Un mic update: Acesta este articolul cu numărul 150. Vă invit să îl citiți în continuare și vă doresc toate cele bune!

În momentul în care m-am căsătorit, împreună cu soția mea, am decis că cel mai bine pentru un cuplu proaspăt căsătorit, ar fi să locuim singuri, nici cu socrii mei, dar nici cu soacra ei :P. Imediat după ceea ce am făcut nunta, pe data de 25 septembrie 2010, ne-am hotărât să începem căutarea unui apartament în care să ne mutăm ca o familie. Apartamente pe piață erau destul de multe, dar eu doream neapărat să îndeplinească câteva condiții: să fie în Bariera București, să fie în Bariera București, să fie în Bariera București, să arate cât de cât bine și dacă se poate să fie în blocurile cu 4 etaje din cartier.

Aveam în vedere un apartament care se încadra exact pe patru din cerințele pe care le doream. Era pe strada Bărcănești, la etajul 3, pe aceeași structura ca și cel al mamei mele cu două balcoane, doar că nu arăta prea bine și se afla în oglindă față de cel al mamei mele, adică toate camerele erau pe stânga pe când al mamei mele erau pe dreapta. Preț, destul de piperat, dar eu eram fixat pe el. Tipul care dorea să vândă, nu era prea convins sau părerea mea a fost că mergea la două capete. Povestea o puteți citi aici.

Oricum după ce m-am supărat/dezmeticit după faza cu notarul că vânzătorul trage de timp, m-am hotărât să trag și eu de timp și să mă reorientez, practic să fiu la fel de nesimțit cum fusese și el. După câteva căutări am găsit un apartament care se încadra la fel pe patru din cerințele mele inițiale. Și așa am ajuns să cumpăr apartamentul roșu a cărui poveste o găsiți aici. Era în Barieră, arăta bine, dar nu era în bloc de patru etaje… totuși imediat ce l-am văzut a fost dragoste la prima vedere! Am stat de vorbă cu vânzătorul și totul a decurs ceva de genul vrei să vinzi, da… eu pot oferi atât… dacă îți convine… facem treaba… dacă nu, asta este, fiecare ne vedem de drumul nostru! Si ne-am înțeles și am făcut tranzacția!

Totuși acum vreo 3 luni ne-am hotărât și la sfârșitul lui ianuarie am pus un anunț pe site-urile de specialitate! Pe OLX si pe lajumate.ro! Noi aveam în plan de mult timp să ne cumpăram un apartament mai mare, dar lipsa banilor și poate și faptul că eu eram destul de mult timp plecat a făcut să nu luam o decizie în acest sens. O grămadă de potențiali cumpărători s-au perindat pe la noi în cele 2 luni cât am avut apartamentul la vânzare. Soția mea începuse frământarea, gen dacă nu îl vindem, dacă așa, dacă pe dincolo, dar eu nu îmi făceam griji știam că apartamentul arată super față de ceea ce era pe piață. Și dacă nu reușeam să îl vând la un preț care să mă mulțumească… aveam de gând să îl închiriez, iar apartamentul nou să îl cumpăr la fel cum îl cumpărasem pe cel roșu cu credit, și practic banii din chirie s-ar fi dus în contul creditului plus o mică diferență din partea mea.

Și a apărut! Acum vreo lună au venit două doamne ca să vadă apartamentul și de atunci tot am negociat, am mai lăsat de la mine, a mai pus și dânsa de la ea… și într-un final ne-am înțeles! La aproape 7 ani diferență, povestea de dragoste între apartamentul roșu și mine s-a încheiat, brusc aș spune, într-o frumoasă zi de martie 28, când acest apartament și-a cunoscut cel de-al V-lea proprietar și anume o doamnă simpatică din Târgoviște!

Ne-a părut puțin rău că trebuie să vindem apartamentul acesta deoarece atât eu cât și soția mea am investit sentimente și ne-am atașat de acest apartament, dar știam că trebuie să o facem pentru că mergeam spre ceva mult mai bun. În dimineața semnării actului stăteam pe canapea în sufragerie și deodată parcă ne-a apucat pe amândoi un sentiment de remușcare. Ne-am hotărât totuși să îl vindem cu dragă inimă și să lăsam remușcările deoparte pentru că acestea nu își aveau rostul.

Totuși, deși totul trebuia să decurgă șnur… ceva îmi spunea că nu va fi așa pe măsură ce trecea timpul și ne apropiam de momentul în care să ne punem semnăturile pe actul de vânzare. Stabilisem cu doamna să ne întâlnim la notar la ora 9.30. Pe la ora 9.05 îi dăm un telefon și … surpriză doamna mai avea 20 de min până ajungea în Ploiești. Eram puțin cam nervos, deoarece mie nu prea îmi place să întârzii, decât dacă am un motiv cu adevărat important și întotdeauna îmi place să anunț și pe celălalt că întârzii. Am încercat să iau legătura cu notarul, dar nu am reușit. Am ajuns pe la 9.40 și cu scuzele de rigoare ne-am așezat la masă ca să semnăm contractul.

Ne citește doamna notar contractul și aproape când să termine de citit, doamna mea se trezește să întrebe când este construit blocul. What….?!?!?. Îi dau un act pe care îl aveam de la foștii proprietari, scria că a fost dat în folosință în 1979. Noi știam că a fost construit în 1979. Oricum la un moment dat doamna începe să se agite! Ea nu dorea să cumpere un bloc care era construit înainte de cutremurul din 1977. WTF… începusem să mă enervez și mai tare… nu puteai să te îndoiești înainte să fac toate demersurile de vânzare. Am alergat ca un nebun după acte, dar asta este trebuia să mergem să aflăm să o liniștim pe doamnă. Suntem îndreptați de către doamna notar la serviciul de urbanism sau la Conti. Norocul meu era că știam unde sunt sediile ambelor servicii. Mergem întâi la serviciul de urbanism, și ni se spune că nu au nici o idee și ne trimit la Consproiect pe Maramureș. Doamna o ținea că nu vrea să cumpere locuință făcută înainte de cutremur… și eu scoteam fum pe nări ca un taur ce sunt. Cu siguranță ne duceam degeaba acolo. Ne ducem și la Conti (care este undeva în centru și dacă nu știi cauți de îți vine rău) și acolo dăm de o doamnă drăguță care ne spune cam ce dorește doamna să audă. A fost construit după cutremur și dânsa a participat la recepție. Mai mult locuia și în cartier cu noi peste stradă!

La un moment dat înainte să se decidă, îmi treceau prin cap tot felul de gânduri chiar și să îi zic doamnă, asta este, ne-am răzgândit și nu mai vindem, dar când o vedeam pe Vali cât de calmă este parcă mai mă linișteam și eu puțin. Ea la rândul ei a văzut că mi-am schimbat privirea și încerca să negocieze astfel încât să le determine pe doamne să cumpere odată. Într-un sfârșit s-au hotărât… Cumpără! Când ne-am întors la notar toată lumea era fericită. Am semnat actul și după asta am fost la bancă, mi-a achitat banii și am încheiat tranzacția stabilind ca pe data de 1 aprilie să eliberăm apartamentul și să dăm cheile. A fost un chin până când am mutat lucrurile, dar a meritat.

Nu recomand absolut nimănui să treacă prin ceea ce am trecut eu cu doamnele mele de la Târgoviște, dar mă bucur că am terminat. Acest lucru este și o experiență de viață! A fost primul apartament pe care l-am cumpărat și pe care l-am vândut. Dacă cumva se va mai întâmpla ca să mai vindem ceva vom ști exact cine ce și cum J.  Acum trebuie să facem actele de vânzare la celălalt apartament. Roșu fuse și se duse… acum vine albul!

Acte necesare vânzării unui apartament vânzător:
– planuri cadastrale
– încheiere intabulare
– contract de vânzare cumpărare care atestă cum ai obținut apartamentul
– certificate fiscale – ce trebuie ridicate personal de la finanțe și sunt valabile doar 1 lună
– dovadă asociația de proprietari că nu ai restanțe
– certificat energetic
– ultima factura de la electrica precum și chitanța care face dovada achitării
– copie acte de identitate vânzători + certificat de căsătorie unde este cazul
– dovadă cont vânzător – extras de cont

Cumpărătorul trebuie să prezinte:
act de identitate + certificat de căsătorie dacă este cazul

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: