Publicat de: FlorinP. | Decembrie 18, 2016

Cygnus pe final


După cum vă povesteam în postul trecut că am fost anunțat că aveam să rămân în proiect pentru încă câteva luni. Totuși la sfârșitul turei trecute am primit vestea că nu o să mai facem parte din echipa care urma să continue în proiect după primul gaz nici eu și nici Adrian care era b2b-ul meu. Nu am primit vestea cu o prea mare plăcere, deoarece într-o zi ți se spune ceva și apoi a doua zi revin cu un update și totul se schimbă la 180 de grade, dar să fiu sincer mă așteptam la o asemenea decizie, odată cu primul gaz. Este normal noi, inginerii de la Yokogawa, suntem cei mai scumpi pe aici și este normal să încerce să mai scape de noi. Totuși în urma unei discuții pe care am avut-o cu Bert van der Plas, supervizorul nostru pe acest proiect, în ziua în care am plecat s-a decis ca eu să îmi iau bilet pentru tura următoare indiferent de ceea ce avea să spună Engie. Momentan nu primiseră nimic oficial de la client, iar dacă aveau să confirme că nu aveam să mai vin, aveau de gând să le imputa costurile cu biletul de avion deoarece nu au anunțat la timp.

Acestea fiind spuse eu am plecat pe data de 2 decembrie din proiect cu toate catrafusele, cu gândul că nu aveam să mai mă întorc. Aveam însă impresia că lăsasem treaba neterminată și sincer așteptam primul gaz deoarece doream să văd o finalitate a muncii depuse, dar nu mai aveam ce face, decizia nu mai era în mâinile mele. Aveam acest sentiment de dezamăgire, deoarece întâi mi se spusese că rămân și apoi brusc dintr-o dată la câteva zile am primit vestea că nu mai eram confirmat. Simțeam că sunt o minge de ping-pong și nu depindea de mine în ce direcție mergeam.

Apoi la câteva zile în spatele porților închise, în urma unor discuții eram confirmat din nou să mai vin pentru încă o tură, așa că aveam să văd platforma mergând. Lucrul acesta nu m-a făcut decât să mă bucur, pentru că în timpul în care am fost la birou am avut impresia că dacă nu mai mă duceam pe platformă, managementul dorea să mă trimită la Dunkerke, proiectul lui Cosmin Giuglea și al lui Nicu. Proiectul este cu o compania care lucrează în mare parte în America de sud și sunt multe proceduri, pe care nu le respecta. Nu era o chestie chiar așa de groasă, dacă nu era Crăciunul / Revelion. Adică după doi ani de zile de foc continuu, să pleci și de Crăciun și de Revelion… mi se părea cam aiurea și mult prea mult decât aveam să accept. Dar în fine… am apucat să prind încă o tură aici în proiect și nu a mai contat nimic, nici faptul că fac Crăciunul pe platformă, important a fost că nu am mai ajuns acolo.

Când am plecat pe data de 14 decembrie din țară pentru această tură, am ajuns pe la birou deoarece nu aveam cu ce să călătoresc către aeroport. A fost un lucru eficient din partea mea deoarece am mai primit încă o prelungire, dar de data aceasta pe platforma Bravo. Încă nu este confirmată 100%, dar am fost confirmat atât de Olanda cât și de biroul din UK pentru a mă duce încă o tură ca să îl înlocuiesc pe Tom Alexander care a plecat din firmă. Singurii care mai trebuie să mă confirme sunt cei de la Engie, care nu cred că vor avea nimic de spus. Deci la sfârșitul turei viitoare voi ieși definitiv din proiect. Totuși destul de multe chestii se pot întâmpla pe parcurs. Nu poți să ști ce se va mai întâmpla. Când am ajuns a II-a zi pe platformă pe data de 15 decembrie și am văzut flacăra m-am simțit foarte mândru că și eu am fost o bucățică mică din acest proiect

Una peste alta au fost aproape 2 ani în proiectul acesta, unde pot spune că am învățat foarte multe. Nu voi dezvolta subiectul deoarece postul trecut am intrat puțin mai adânc în chestia asta, dar pot spune că sunt mulțumit din toate punctele de vedere. Am ajuns pe platformă, singura chestie care îmi lipsea din CV, am stat o perioadă destul de mare, chiar dacă eram la început resursă adițională și am terminat ca Lead Safety Engineer. Am reușit să îmi iau certificatul TUV în SIS, în sfârșit am reușit destul de multe.

Ce o sa fac după Cygnus? Nu știu, cert este că vreau acum să mai stau și pe acasă, să îmi mai văd și de familie, pentru că în viață nu este vorba numai de carieră și de bani. Vreau să mai dorm și pe perna mea, să mă joc cu copilul cât mai mult, să fiu cât mai aproape. Să vedem cât de mult voi reuși să fac toate astea, deoarece probabil Yokogawa va dori să mă trimită cât mai repede la mezat. Vom vedea!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: