Postat de: FlorinP. | Iunie 5, 2016

Anul V de facultate


În anul 2006 am început ultimul an de facultate, și deja parcă simțeam că drumul nostru împreună se apropia de sfârșit. Nu mai era mult timp și ne apropiam de ceea ce visasem fiecare atunci când am început facultatea, ne apropiam de intrat în pâine în meseria de inginer. În anul IV pe lângă prietenii pe care îi aveam din anul I persoane ca Dănuț, Cristi Tele, Ionuț Pirvu în peisaj a apărut unul dintre cei mai buni prieteni ai mei pe care mi i-am facut în perioada facultății Alin Vlădescu. Un tip bine făcut care la început era puțin mai retras deoarece nu cunoștea pe nimeni. Tot în anul IV ne-am împrietenit cu Alex Stancu, cu Willy (n.r. Wael Radwan Moukhaiber), cu Florin Toader, Diana Moise (n.r. Blonda), iar în anul V prietenia cu cei de la grupa 1915 s-a legat și mai tare.

Anul V de facultate de departe a fost cel mai interesant deoarece am mai făcut cursuri doar un semestru. În cel de-al doilea semestru nu ne-a rămas decât să pregătim licența. Am avut materii la Paraschiv, la Pătrăscioiu și din păcate aceștia sunt cei de care îmi aduc aminte. Aceste examene au fost culmea, la Paraschiv am luat nota 10, iar la Pătrăscioiu bineînțeles … că am picat.

Materia lui Paraschiv, s-a numit Sisteme de Conducere și de Reglare, dacă nu mă înșel. Țin să spun că a fost singura mea nota de 10 în facultate, la unul dintre cei mai exigenți profesori, în afară de verificări și bineînțeles de sport materie care s-a făcut doar în anul I și în anul II. Diferit la materia dânsului a fost faptul că subiectul de teorie, cel mare, pentru prima oară după mulți ani, s-a dat oral, adică trăgeai subiectul te duceai în bancă scriai si tu ceva acolo și apoi trebuia să prezinți la tablă. Pe lângă examenul rapid și problemă a trebuit să mai pierdem timp și pentru examenul oral. Sincer a meritat… deoarece a fost materia care mi-a plăcut cel mai mult din toată facultatea. Eram așa de puțini la curs așa că nu era gălăgie, și chiar prindeam materie de la curs. În momentul în care m-am apucat de învățat îmi venea așa de ușor de nu îmi venea să cred. Dacă aș fi făcut la fel pe toată perioada facultății cred că terminam facultatea cu una dintre cele mai mari medii! Din păcate nu am făcut-o așa că … asta este!

Paraschiv

De partea cealaltă cu profesorul Pătrăscioiu, întrebarea de bază la materia dânsului era despre motivul pentru care râdeam ca nebunul în anul II de facultate la primul lui curs. Bineînțeles că nu a aflat nici atunci… și bineînțeles că m-a picat cu toate că mi-a lăsat impresia că dacă îi voi spune poate voi reuși să trec examenul dânsului din prima. Încă o restanță pe care trebuia să o iau pe lângă cea pe care o aveam din anul III.

Examenul de licență, mi l-am luat inspirat la profesoara care îmi devenise „amică” în anul III, și datorită căreia am pierdut bursa. Nu dau vina pe dânsa total pentru asta, pentru că vina a fost și a mea, adică dacă învățam poate că luam, dar totuși cum au fost persoane care nu au știut absolut nimic și au trecut, iar eu am știut totuși ceva și nu am trecut vina se împarte în proporții destul de mari între dânsa și mai mici spre mine. Am fost inspirat deoarece m-am gândit că dacă o să îmi iau examenul la materia dânsei, doar nu o să fiu eu cel care nu o să îmi pot susține examenul de licență tocmai datorită faptului că picam o materie la care dânsa avea un cuvânt de spus. Prin aprilie am început să lucrez destul de intens la proiectul de licență. Aveam un traductor de nivel de făcut. Cu ajutorul lui Alexandru Roiban, am făcut un examen de licență destul de tare. Am avut la dispoziție următoarele: un acvariu, un optocuplor de mouse care era senzorul ce detecta nivelul, o riglă, o minge de ping-pong, un bețigaș din acela ce susține un balon si acestea îmbinate constituiau traductorul meu. Acvariul era împărțit în două camere, avea o parte într-un colț care semăna cu un lift unde rigla lipită pe bețigașul de plastic, ce avea atașată minge de ping-pong în partea de jos, întrerupea optocuplorul de fiecare dată când turnam apa, la început cu cana apoi cu ajutorul unor pompițe de parbriz ce transportau apa dintr-o cameră în alta. Aici a intervenit domnul Roiban, care m-a ajutat cu plăcuța ce comanda trimiterea apei dintr-o camera în cealalta a acvariului. Cu programul ce citea întreruperile optocuplorului printr-un cablu serial, am fost ajutat de colegul meu Iosif Dragoș. Astea toate îmbinate m-au dus la fabuloasa suma de 170 de RON în 2007 și proiectul meu de diplomă era gata. La partea teoretică, cred că am citit o gramadă de cărți de specialitate, plus am navigat o gramadă prin site-urile de internet de profil. În mai eram gata cu absolut tot.

Nu au mai rămas decât examenele. Examenul de STM l-am luat destul de repede, cum spuneam datorită noii prietenii pe care o legasem cu doamna profesoară. Am și învățat și am reușit să promovez acest examen. Mai rămâneam cu examenul la domnul Pătrăscioiu. Am reușit să promovez examenul cu 3 zile înainte de licență… nu înainte ca profesorul să îmi spună că nu prea merit nota 5, dar parcă nu dorea să mă pice pentru că știam totuși ceva și fiind că sunt în anul 5 și nu ar fi vrut să nu intru în examenul de licență din cauza dânsului. Totuși mi-a spus un singur lucru… . La momentul respectiv habar nu aveam ce înseamnă un șantier! Mi-a spus „Să nu te prind niciodată într-un șantier, nu ai ce căuta acolo” – și uite așa intram în licență.

Va urma!

Toate cele bune!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: