Postat de: FlorinP. | Mai 14, 2016

Anul IV de facultate


În acest an am fost nevoiți să ne separăm aproape total de cei de la Calculatoare, dacă nu mă înșel nu am avut decât un sigur curs comun cu ei, dar să fiu sincer nu îmi mai amintesc care a fost. Și noi între noi cei de la Automatică am fost nevoiți să ne separăm, deoarece aveam de ales între trei opțiuni: Foraj, Chimizare și ceva cu programare. Majoritatea dintre noi ne-am vorbit și am mers pe mâna Forajului și a chimizării, dar în același timp am avut colegi care au mers pe mâna celei de-a III-a opțiuni.

Printre profesorii care mi-au rămas întipăriți în minte a fost și domnul profesor Nicolae Paraschiv. Deși l-am cunoscut în anul I, până acum nu am apucat să îl prezint. Țin să spun că atunci când l-am văzut prima oară mă cam intimida felul lui de a fi, și sincer să fiu cred că nu doar pe mine. Venea la curs mereu cu foițele sale de notițe și părea mereu că dictează cursul după acele notițe. Examenul lui avea de obicei 3 părți, o parte rapidă unde primeai vreo 20 de întrebări fulger, la care aveai doar un minut să răspunzi și mereu pica ce este sistemul, o problema, și unul sau două subiecte de teorie. În anul V subiectul de teorie a fost oral, adică te duceai trăgeai un subiect și pe urmă îl expuneai la tablă.

În cel de-al patrulea an am avut materii specifice automatizărilor unde am avut profesori precum: Sanda Mihalache, Vasile Cârtoaje, Adrian Moise, Otilia Cangea, profesorul Panaitescu, dar și pe profesorul Gabriel Oprea de la chimizări. Îmi amintesc destul de bine cum arăta profesorul de foraj, un tip micuț de statură, care mergea puțin mai șontâc, datorită unei probleme la unul dintre picioare, dar nu îmi mai amintesc cum îl chema. În vacanța de vară îmi aduc aminte că doi dintre noi (un băiat și o fată) au fost în vacanța de vară să muncească în USA printr-un program care se numește dacă nu mă înșel Work and Travel. Îmi aduc aminte că eram puțin gelos că nu m-am băgat și eu. Puteam să mă duc să muncesc în Statele Unite, dar așa a fost să fie.

În anul IV am avut onoarea de student să îl cunosc pe profesorul Adrian Moise. Acesta este unul dintre cei mai inteligenți profesori pe care i-am cunoscut. Fusese profesor undeva la o universitate în USA, și ne spunea ceva de genul că atunci când a început să predea le spunea studenților dacă preferă modul românesc de predare în care preda materia și dă examenul de final sau modul lor de predare, care probabil era cu parțiale.Totuși pe cât de inteligent era ca profesor, ca om nu prea mi-a lăsat o impresie prea bună. Materia sa era foarte interesantă și se numea Automate Programabile, pe scurt AP. Datorită impresiei pe care mi-a lăsat-o ca om nu prea mi-au plăcut cursurile dânsului și nu prea mi-a intrat nimic în cap. Când încercam să învăț nu se lipea absolut nimic de mine! Bineînțeles că acesta a fost considerat de către mine un examen în care nu mergea să faci nimic, așa că am picat examenul cu brio. Văzând cum stă treaba, am reușit să iau acel examen, la restanță și cu notă mare, am învățat câteva chestii și am avut și norocul să pic pe subiect. Îmi aduc aminte că atunci când am dat prima oară examenul, încerca să tragă de mine ca să îmi dea un 5 amărât să pot sa trec examenul. Bineînțeles că atunci când nu înveți și scrii numai aiureli te aștepți să pici, nu să tragă profesorul de tine să îi explici inepțiile pe care le-ai scris. Mi-a spus într-un final că nu am nici o treabă și că am greșit orașul, am greșit facultatea… eu trebuia să dau la psihologie… nu la automatică că vede că îmi merge gura destul de bine la „aburit”. Când mi-am dat seama că nu este un profesor atât de rău cum pare … mi-am dat silința și după cum vă spuneam am luat o notă destul de mare și la examenul ratat și la cel de pe al doilea semestru.

Tot la materia dânsului am avut și un proiect. Titularul laboratorului ca și al seminarului, era Alexandru Georgescu, poreclit de către toți: Codiță. Eu eram în grupă cu Raluca… și ne-am gândit noi să facem o telecomandă pe infraroșu. Ne-am cam chinuit noi să facem rost de o schemă și să găsim pe cineva care să ne facă și plăcuța. Am găsit un copil de liceu care a făcut el ceva, dar nu prea avea treabă și nu știu că Raluca a dat de cineva pe nume Alexandru Roiban (un tip pe la vreo 35 de ani) care într-adevăr ne-a făcut o plăcută care chiar mergea. Practic era o telecomandă care comanda un bec, îl aprindea și îl stingea. Doar că ne-am jucat atât de mult cu telecomanda respectiva, încât la un moment dat înainte să prezentăm proiectul nu mai mergea, bateria era moartă. Am reușit să dau fuguța până acasă, am luat telecomanda de la televizor și cu Raluca am reușit să păcălim vigilența profesorului. Eu apăsam pe telecomanda proastă, iar Raluca care stăteam mai în spate apăsa pe telecomanda bună în timp ce prezentam funcționarea🙂. Una peste alta a ieșit destul de bine!

Urmează episodul V al acestui mini serial!

Toate cele bune!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: