Postat de: FlorinP. | Mai 7, 2016

Anul III de facultate


După cum spuneam în postul anterior, reușisem să scap de d-l Bucur, și reușisem să termin anul din nou cu bursa în buzunar. Totuși această formă de venit era cât pe aici șă îmi scape printre degete și asta nu din cauza profesorul Bucur, ci din partea profesorului Cristian Pătrăscioiu. La primul lui curs, am făcut o gafă care avea să mă coste destul de mult până la sfârșitul facultății. A intrat în sala de curs, și-a pus geanta și un caiet pe masă și a început să vorbească. Cine l-a cunoscut pe acest profesor și l-a văzut cum arată, nu și-ar putea imagina că vorbește ca și cum cineva, l-ar strânge de „biluțe”. Tipul este destul de masiv și te-ai aștepta să aibă o voce foarte groasă, dar de unde, are o voce extraordinar de subțire, și când a început să se prezinte „Dragi studenți, numele meu este Cristian Pătrăscioiu, și în acest an veți afla de la mine tainele materiei…” nu am putut să mă abțin și m-a bufnit un râs și râdeam ca prostul singur. În urma mea, Dan Racoviță a început să râdă, Mihuț (n.r. Zgardan Mihai) a început să râdă și el și încă vreo 2 înși râdeau de râsul meu. Faza este că de fiecare dată când am susținut un examen cu dânsul, de fiecare dată mi-a adus aminte ceea ce am făcut în anul II, și mă întreba de ce râdeam cu o așa o poftă. Ei bine niciodată nu i-am spus și poate dacă citește aceste rânduri acum poate afla.

Anul III de facultate a fost unul de tranziție pentru noi. Deja începusem să ne separăm de frații de la Calculatoare cu care făceam de obicei cursurile, noi mai mult spre tehnic iar ei mai mult spre programare. Totuși dacă nu mă înșel tot mai aveam materii pe care le făceam în efectiv complet Automatica și Calculatoarele. Ei bine pe lângă domnul Paraschiv, cu care făcusem deja o materie în anul I, în acest an am dat de Cârtoaje, Pătrascioiu, Baxter (n.r. Stelian Dumitrescu).

 

Am pus accentul pe bursă în posturile trecute, ei bine la sfârșitul anului acesta a fost anul în care am pierdut bursa, nu din cauza faptului că nu eram în stare să învăț, ci mai ales datorită unei profesoare (n.r. Gabriela Bucur) am picat un examen care l-am mai luat abia înainte de a-mi da licența în anul V. Un examen pe care alții l-au luat fără să știe absolut nimic, doar pentru că au început să plângă (este vorba despre o fată) în fața acestei profesoare și deși Baxter dorea să o pice pe această fată la insistențele doamnei, fata a trecut fară nici o problemă. Această profesoară era profesoară de laborator de la materia de Senzori Traductoare și Măsurări, materia lui Baxter. Ce s-a întâmplat mai exact, de ne-am „șucărit”: la modulele de seminar ale acestei doamne profesoare, era o gălăgie de nedescris atunci când intra în clasă. Chiar dacă se așeza tot nu era liniște deplină cum ar fi vrut. În primele module le făceam câteva semne anumitor persoane și liniștea se așternea ca profa să își înceapă „pledoaria”. Ce pot să spun că probabil dânsa a crezut că eu sunt vreun jupân, în grupa respectivă și probabil că dacă se lua de mine, îi speria pe ceilalți. Nu dadea direct pe față când vorbea, dar întotdeauna se uita la mine și mai toți credeau și mă întrebau ce are profa cu mine!


Bomboana de pe colivă a fost un proiect, tocmai la materia dânsei, ceea ce i-a dat motivul perfect să se ia de mine pe ceva pe care să nu trezească suspiciuni că ar fi avut ceva cu mine. Proiectul trebuia realizat de o grupă de trei persoane, iar eu am picat în grupă cu Mihai Raluca și cu Denisa Vlad. Toate bune și frumoase. Deoarece ele se duceau cu o zi înaintea mea spuneau atunci când erau întrebate de profesoară care este progresul nostru, răspundeau că eu voi prezenta ceea ce am făcut la un modul mai târziu, în cea de-a doua zi. Când ajungeam acolo și profesoara mă întreba, eu mă uitam ca curca în crăci și nu știam absolut nimic, încercând la rândul meu să arunc pisica peste gard în curtea fetelor, neștiind că ele făcuseră același lucru dar înaintea mea. La un moment dat a făcut câteva crize și m-a făcut în toate felurile… Am amenințat-o, mai mult printre dinți, dar cert este că m-a cam auzit, iar soarta mea mi-a fost pecetluită. Și uite așa am pierdut eu bursa, deoarece după cum am spus mai sus am luat examenul abia în anul V și asta datorită faptului că am avut inspirația de a îmi lua examenul de licența sub îndrumarea acestei profesoare. Dacă nu făceam acest lucru probabil că nu mai terminam deloc facultatea. Și faptul că am pierdut bursa a fost pentru mine o tragedie la momentul respectiv. Oricum se spune că ce nu te omoară te face mai puternic, cam la fel a fost și cu mine, pentru că tot datorită dânsei am terminat și facultatea!

Teoria Sistemelor Automate, a fost o materie la care foarte mulți au picat din prima. Nu era o materie grea, dar era stufoasă din ceea ce îmi aduc aminte, dar profesorul era pe măsură. Este, sau era dacă a ieșit la pensie, unul dintre cei mai smecheri profesori pe care i-am întâlnit. Țin minte că dacă aveai absențe la semninare sau la cursuri te punea să îi cumperi top-uri de hârtie, sau să punem bani, proporțional cu absențele și să cumpăram un calculator, pe care ce era drept tot noi îl foloseam. Materia lui a devenit mai interesantă după ce m-am mutat cu seminarul de la Sanda la Alina Băieșu, al cărei soț mi-a devenit coleg după ce am terminat facultatea. Spun asta deoarece atunci când mă duceam la laborator la Alina, înțelegeam mult mai multe și practic asta a fost o mutare inteligentă pe care am făcut-o pentru acest examen. La examen am fost super tare. Am reușit să iau – – 5 (n.r. a se citi minus minus cinci). Am primit nota ultimul, deoarece profesorul dorea să știe cine este domnul care deși nu era de trecut examenul totuși inima nu l-a lasăt să mă pice acest examen. În sinea mea gata mi-am mai făcut un „prieten” în facultate după Stoican, Cristian Bucur, Cristian Pătrăscioiu și Gabriela Bucur! Am reușit totuși să trec și cel de-al doilea examen al dânsului fără probleme și am reușit să termin anul cu o restanța. Deși am mai avut restanțe pe perioada anilor I și II de fiecare dată terminam semestrul, respectiv anul imaculat. Anul III a fost o premieră a fost prima oară în care aveam o restanță care se ducea dintr-un an în celalalt, deși am încercat în sesiunea de toamnă să îmi iau examenul respectiv, prietena nouă pe care tocmai mi-o făcusem nu a fost înduplecată în nici un fel să îmi dea examenul fapt ce a dus la pierderea bursei.

V-am pupat și toate cele bune!

PS: Să îmi fie cu iertare dacă nu îmi mai aduc aminte de toți profesorii pe care i-am avut de-a lungul anilor de facultate, dar asta este îți amintești doar pe cei care au lăsat o amprentă în istoria ta de student.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: