Postat de: FlorinP. | Aprilie 14, 2016

Ultima noapte de liceu… întâia noapte de facultate!


Acum vreo 6 ani am scris un post pe acest blog, care poate fi citit aici, în care promiteam că o sa scriu câteva episoade legate de anii de facultate. Din păcate din lipsă de timp sau probabil datorită faptului că pe agenda de postare s-au aflat alte posturi care la momentul respectiv au fost mai importante, am amânat scrierea acestor articole destul de mult.

Facultatea pentru mine a fost o revelație precum și o împlinire sufletească. O revelație în sensul că nu mă așteptam să fie așa de diferit față de liceu, iar o împlinire sufletească a fost poate si faptul că făcusem o promisiune, tatalui meu, că în anul acela nu voi mai rămâne încăodată pe dinafară. Deși în anul în care am stat acasă, alături de amicul meu Gaby Arsene, am mai participat la câte un curs sau două, și ca să zic m-am cam obișnuit cu atmosfera, în momentul în care am intrat la facultate și am intrat în pâine parcă totul era altfel, față de ceea ce experimentasem cu un an înainte. Cine a simțit emoția aceea de început cu siguranță își va da seama despre ce vorbesc, iar pentru voi restul care citiți acest articol este destul de greu de explicat ceea ce am simțit în acele momente.

După cum aminteam mai sus, între liceu și facultate eu am pierdut un an. Am intrat la facultate, una fără taxă în Ploiești și cealaltă cu taxă în București, dar ori că nu mi-au plăcut perspectivele ce mi le oferea Ploieștiul, ori că perspectiva urmării unei facultăți în București, financiar vorbind, nu era de mine, a făcut ca să nu urmez cursurile unei facultăți timp de un an de zile după ce am terminat liceul. Când eram în liceu, eram un elev căruia îi plăcea să învețe și care avea note destul de mari. Totuși prin faptul că nu am intrat la facultate, să spunem că am dat drumul la vorbe printre prieteni, dar mai ales în familie, lucru care i-a amărât foarte tare pe părinții mei. Un elev eminent și lăudat de familia lui până atunci demonstra astfel, că nu a fost cine știe ce, că nu a intrat la facultate. Din partea mamei mele, eu am fost singurul care a terminat o facultate de stat, iar din partea tatălui meu doar 2 copii (n.r. generația următoare) nu au intrat la facultate, iar unul dintre ei era fratele meu. Cu mine la momentul respectiv se făceau 3 copii!

Anul acela am stat acasă, și pot spune că am stat acasă la propiu, deoarece tatăl meu nu m-a lăsat să mă angajez, deși îmi găsisem ceva ce lucru… mi s-a spus că o să mă obișnuiesc cu banii și nu o să mai ma duc eu la facultate, și chiar dacă o să mă duc nu o să mai mă intereseze prea mult facultatea, odată ce aveam banii pe mână. Atunci nu înțelegeam ce spune, și mai ales de ce spunea asta, dar pot să spun acum după aproape 15 ani că avea dreptate. Probabil dacă mă angajam și aveam banii mei rămâneam cu liceul și acum, deoarece mi-a plăcut și să bagabonțesc, să mă duc la discoteci, prin baruri să pierd nopțile aiurea.

Singura mea realizare pe care am avut-o în acel an a fost faptul că m-am înscris la cursurile scolii de arbitri – una care m-a maturizat foarte mult, și a ajutat la constructia personalității pe care o am astăzi – și că mi-am luat permisul de conducere. Îmi aduc și acum aminte ce mândru era tatăl meu pe un pat de spital în momentul în care i-am spus pe data de 18 decembrie 2001 că sunt posesor de permis.

Anul următor am intrat la facultatea de Automatică și Informatică Industrială, specializarea Automatică și pentru următorii cinci ani urma să fac parte din grupa 1916. A fost una dintre cele mai frumoase, dar în același timp și tristă vacanță de care am avut parte. Din păcate tatăl meu nu a apucat să mă vadă nici arbitru de fotbal dar cel mai important nu a apucat să mă vadă student și sincer pentru mine lucrul asta a fost un șoc. Faptul că acum am părul alb la 30 de ani se datorează în mare măsură socului pe care l-am suferit în momentul în care tatăl meu a trecut în neființă.

Va urma episodul anul I!

Toate cele bune!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: