Postat de: FlorinP. | Februarie 27, 2016

Profesorul Gabriel Albu


Dacă până acum v-am povestit în poveștile mele despre profesorul Pătrăscioiu, este timpul să aduc aminte și de unul dintre profesorii care m-au marcat pe perioada facultății și nu numai. Când eram în anul I la facultate am avut onoarea să îl cunosc pe profesorul Gabriel Albu, profesor de psihologie. Îl cunoscusem cu un an înainte deoarece eu mai mă duceam la anumite cursuri așa „just for fun”, dar mai bine ne-am cunoscut în anul II. Acest profesor este unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am cunoscut în viața mea. De ce spun asta? Pentru că oricât de mult ar fi vorbit acest profesor nu te plictiseai niciodată de ceea ce spune și chiar dacă era modulul pe final tot stăteai și îl ascultai ca și cum ar fi trecut doar 10 minute din modul.

gabriel_albu

Avea un dar nemaiîntâlnit de mine până atunci de a face o discuție interesantă, iar modulurile sale erau unele interactive, discuții interminabile de pro și contra, de ce ai face așa și nu așa bineînțeles totul argumentat, idei de a îmbunătăți discuția începută în modul (n.r. ora de facultate), nicidecum nu avea să îți predea ceva, iar tu să înveți ca bolovanul pentru examenul de final. Practic te încuraja să îți spui ideile și să le argumentezi fără ca cineva să râdă de tine, într-un cuvânt să te facă să gândești.

Îmi aduc aminte de un modul în care dânsul își expunea părerile, iar eu prin perspectiva mea de Gică Contra, am avut plăcerea să îl contrazic. Era ceva legat de politică, și de schimbările pe care trebuie să le facă generația noastră atunci când ajung în poziții importante, despre faptul că putem face România o țară ca afară. În general sunt/eram de acord cu ceea ce spunea, numai că totul părea să se aplice într-o lume utopică, iar de la a vorbi despre asta și a și pune în practică ceea ce s-a discutat atunci este o cale destul de lungă. S-a discutat despre corectitudine, educație, ajutarea semenilor, cam ceea ce s-a cerut în stradă la început după tragedia de la COLECTIV și anume calități pe care ar trebui să le aibă în general aleșii noștri. Și dacă nu le au să fie înlăturați și în locul lor să fie puși oameni care gândesc ca și noi.

Părerea mea atunci, și se menține și acum, este că pentru a ajunge într-o poziție importantă, în România, trebuie să te mânjești pe mâini, indiferent că faci ceva minor sau major, trebuie să fii mânjit. Nu ai cum să ajungi într-o poziție fără ca să te ajute cineva, care pe urmă să îți ceară înapoi, fără ca să dai mită, fără ca să… și exemplele pot continua. În momentul în care ai ajuns acolo… mânjit fiind, nu mai poți spune gata am terminat cu prostiile și de acum încolo sunt corect, pentru că scheleții pe care îi ai în spate acumulați până atunci vor ieși la iveală și te vei elimina singur. Deci ce vei face? Vei fi corect si vei fi eliminat sau vei continua să îți ascunzi scheleții în colțul cel mai negru din viața ta ca să reziști cât mai mult pentru scaunul pentru care ai muncit o viață întreagă. Și probabil vei face astfel încât ca acei scheleți să nu iasă niciodată de acolo, gândindu-te după cum am afirmat și mai sus că ai muncit o viață întreagă pentru a ajunge sus. Vei alege să rămâi sus sau să pici în prăpastie cu corectitudinea în mână?

Iar dacă ajungi într-o poziție prin deplinătatea forțelor proprii… dacă nu faci parte din haită sau nu te alături ei, iar vei fi înlăturat. Ori ești cu ei, ori ești împotriva lor! Mai cred că dacă reușești să ajungi într-o poziție prin forțe proprii… există un anumit nivel până la care poți avansa. Pentru a ajunge mai sus, chiar dacă ai pregătirea necesară pentru a face față funcției respective, altcineva va fi pus în locul în care ți se cuvenea ție, pentru că tu nu faci sau nu vrei să faci parte din haită. Chiar am un văr care a fost director la o importantă companie de stat, și pentru că nu a vrut să aibă de a face cu apartenența la un partid, nu a putut să facă pasul către ceva mai sus. Totuși la un moment dat a fost „promovat” pentru a face loc unuia care să își facă ucenicia pentru poziția pentru care se califica vărul meu. Din nou modelul expus pe hârtie nu se potrivește cu realitatea.

Lucrurile acestea nu sunt spuse, dar sunt știute de toți locuitorii României. Toată lumea știe că dacă nu dai șpagă la doctor/asistente nu ești bine îngrijit (bineînțeles că mai sunt și contra exemple), sau că o mică atenție dată unde trebuie te aduce din postura ultimului sosit în postura primului servit. Și atunci de ce să mai speri? Ai PCR-ul (n.r. pile cunoștințe relații) la tine ajungi sus fără nici o problemă.

Aceste lucruri le-am susținut și la modulul respectiv. Am primit o reacție negativă din partea profesorului care la un moment dat concluzionează: „Dacă nu facem nimic uitați unde vom ajunge și ce fel de persoane ne vor conduce!”. Spre surprinderea mea, talentul oratoric al profesorului Albu, a făcut pe toată lumea să fie corectă de parcă trăiau, cum am spus mai sus, într-o lume utopică, și toți participanții la modulul respectiv se uitau la mine de parcă eram un paria al societății, un vierme care trebuia stârpit, un mânjit care merita să înfunde pușcăria doar că prin vorbele sale părea să aparțină unei anumite caste! (recomand filmul Divergent). Frate treziți-vă la realitate, una este să vorbești despre asta ca și cum nu s-ar întâmpla și alta este să te duci în lume, ca un inocent, și să o simți pe pielea ta. Și când o să o simți … crede-mă că îți vor ieși ochii ca la melc, o să dai cu capul de sus atât de tare încât îți va veni să nu te mai trezești din starea de leșin.

Cum profesorul Albu stătea în Barieră ca și mine la una din întâlnirile pe care le-am avut și mergând amândoi spre casă mi-a dat dreptate spunând că el trebuie să promoveze ceea ce este pus să facă, doar că asta nu se va întâmpla niciodată pentru că lumea adevărată este o junglă, iar pentru a se întâmpla vreodată ceea ce promovează el este nevoie de o mână de fier. Dându-mi dreptate de față cu toată lumea ar fi combătut tot ceea ce construise în modulul respectiv. Practic cu asta a împăcat și capra și varza, numai că doar capra și păstorul au avut acces la informația aceasta. Oile din păcate… nu! Si cert este că din păcate pentru România sunt cam multe ori, prea puțini păstori, câțiva câini și destul de mulți lupi (aprox. 600) care să se înfrunte în voie … din oile care deși sunt majoritare se comportă ca o minoritate!

Într-una din călătoriile cu avionul am avut o discuție cu o persoană din Iași. Mi-a spus ceva ce are să fie exact concluzia acestui articol. Cei care fac parte din minoritatea se vor comporta exact cum o vor face cei din majoritate. Dar despre asta într-un următor articol.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: