Postat de: FlorinP. | Februarie 17, 2016

Dacă ar fi să plec – Episodul II


Acest articol este o continuare al articolului Dacă ar fi să plec – Episodul I

Ce aș face? Mereu m-am întrebat care ar fi fost viața dacă nu aș fi lucrat la Yokogawa. De o vreme, după ceea ce am primit câteva oferte, unele dintre ele destul de bune, aș putea spune din punct de vedere material, cam încep să mă întreb cum ar fi viața pe un nou drum, în afara Yokogawei. După cum spuneam și într-unul dintre articolele trecute sunt o persoană care se cam complace și căreia îi place să prindă rădăcini. Cineva, un fost bun prieten, îmi spunea acum câțiva ani că singura șansă de a-ți mări salariul în mod considerabil este să zbori dintr-o companie într-alta. Totuși, procedând așa tinzi să ai o sabie deasupra capului agățată de un fir de ață care s-ar putea să pice sau nu. Spun asta pentru că ai putea fi conceput ca un mercenar gata să „trădeze” la prima ofertă venită. Schimbând companiile ca pe șosete, pentru niște bani în plus, s-ar putea să fie o problemă, ori din partea ta, ori din partea angajatorului.

Prima ofertă importantă și demnă de luat în seamă a fost de la una din firmele concurente din București. Am ales să nu plec din două motive. Primul a fost pachetul salarial, care deși era unul superior, nu depășea cu prea mult ceea ce câștigam la momentul respectiv, iar cel de-al doilea a fost o oportunitatea care mi-a fost oferită de către Yokogawa, aceea de a avea un proiect pe mână. Adică trebuia să fac totul mai singur și mai mult de asta a fost un pariu cu mine însumi. Nu regret nici o secundă că nu am plecat pentru că acel proiect mi-a deschis ochii în job-ul pe care îl prestez și m-a ajutat să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă. Totuși în jur de vreo 15 colegi au ales să dea curs ofertei venite din partea acestui angajator la momentul respectiv, și odată cu aceasta de teamă că vom pleca și mai mulți, Yokogawa a decis să mărească cât de cât considerabil salariile față de procentul cu care îl mărea de obicei. Plus că am înțeles că branch managerița de la aceea vreme a fost într-o vizită la compania respectivă pentru a semna un gentleman agreement între companii. Asta înseamna, dacă se semna ceva de genul, că între companii nu se făcea „schimb” de angajați direct, adică concurenții nu luau oameni de la noi, respectiv noi de la ei. De parcă au fost și mulți care au venit de la ei la noi. Oricum la fel cum s-a dus … cu coada între picioare la fel a și plecat deoarece nu a reușit să facă absolut nimic, iar angajații noștri au continuat să plece acolo.

Cea de-a doua ofertă importantă a venit de la o altă firmă concurentă, liderul de piață pe domeniul pe care lucrez eu. Ca și pachet salarial… era foarte bine! Problema este că nu prea poți să le ai pe toate în viață. Uneori în viață primești, dar ca să primești trebuie să și dai de la tine… Firma respectivă era localizată într-un alt oraș din țară, la capătul celălalt al tării și sincer să fiu nu prea eram convins că vreau să plec acolo! Jobul care trebuia făcut nu era diferit de ceea ce făceam la Yokogawa, numai că acolo era responsabilitatea mult mai mare, iar poziția nu era una de inginer. Pot spune doar că nu am vrut cu adevărat să plec și doar am testat, dar pot spune cu mâna pe inimă ca nu eram la momentul respectiv destul de pregătit pentru jobul respectiv, poate nici acum nu sunt. De aceea poate că am tratat cam superficial acest interviu și sincer să spun și de această dată oportunitățile oferite de Yokogawa erau la vremea respectivă la fel de tentante ca și oferta venită din partea lor. Deci cam ceea ce alegeam, dacă eram pus în această postură, era la fel de bine pentru mine. Trei dintre colegii mei au ales totuși să lase firma unde lucrau ca și mine de aproximativ 5-6 ani pentru această companie. La începutul anului respectiv eu am spus că în acel an Yokogawa va pierde cel puțin 10 angajați cu vechime. La sfârșitul acelui an au plecat 14 persoane care aveau vechime destul de mare în firmă, peste 5 ani.

Eu deocamdată până în evaluarea de anul acesta am fost foarte mulțumit de cum am evoluat atât profesional cât și personal. Totuși evaluările din ultimii trei ani au fost un eșec pentru mine. De ce spun asta… păi din simplul motiv pentru că am luat nota 2 din 5 maxim. Mărirea salarială chiar nici nu contează. Erau 6 % maxim pe departament… deci sincer mă cam oftic pentru notă. M-am spetit și am muncit anii aceștia ca un nebun, am fost plecat în Olanda 3 luni, am venit din Olanda, mi-am făcut pașaport și am plecat în Rusia în șantier pentru 1 lună și imediat din Rusia după ce am venit am stat 1 zi acasă și am plecat în șantier în Grecia. Am plecat în Africa deși am zis clar că nu vreau să mă duc acolo, o săptămână în care am lucrat 12 ore pe zi, fără internet absolut deloc, fără telefon, m-am spetit, m-am chinuit, m-am dat pe spate, am făcut, am dres și la evaluare… TE-AI SUBEVALUAT… și nu am putut să îți dau mai mult decât ți-ai dat tu! WTF… Nu sunt supărat pe evaluator, este unul dintre amicii mei … știu că ăsta a fost un ordin de sus. Unii câștigă și alții pierd… dar sincer spun că am rămas cu un gust amar după această evaluare… Și atunci… am zis voi fi selectiv. În februarie 2015 am primit o ofertă de a merge în Algeria din nou pentru o tură… într-o parte a țarii în care obuzele și gloanțele sunt la ele acasă. Am refuzat și din nou am ieșit prost la evaluare… în condițiile în care evaluarea s-a tinut jumatate de oră pe faptul că am refuzat și jumătate de oră pe ceea ce trebuia să se țină.

Poate ar trebui să fiu mai atent de acum încolo cum gestionez eventualele oportunități.

Când am fost pe acest proiect, un alt tren s-a oprit în stația mea. Cu siguranță acesta este trenul pe care l-am ratat cu bună știință, deși a fost trenul cel mai bun care a venit după mine, până acum. A fost prima ofertă cu adevărat tentantă, din păcate venită din afară! De ce spun din păcate, pentru că jobul presupunea să stau full time în altă țară. Bani, destul de mulți pentru România și ceea ce îmi pusese pe masă, verbal, dacă mergeam mai departe se ducea la mai mult, lucru care mi-a fost comunicat, la un pahar de vorbă. La momentul respectiv în 2014, deja aveam copil micuț de 1 an de zile și am stat mult timp să mă gândesc și am ales totuși cu inima. România! Nu știu deocamdată dacă am ales bine, dar cu timpul în proiectul în care am intrat am avut numai satisfacții, cel puțin până acum. Am reușit să prind o platformă, iar timpul petrecut acasă, parcă este mult mai important. Deși ca și timp este cam același lucru, pentru că practic tot 30 de zile esti plecat de acasă, dar îți vezi familia mai des. Tura de 2 săptămâni cu 2 săptămâni este una la care doar visam până în acest proiect. Una peste alta nu îmi pare rău că am refuzat și această ofertă de Algeria pentru că după cum se vede ce pierzi pe o parte câștigi pe cealaltă.

Odată cu apariția acestui portal, oportunitățile de angajare au crescut… în sensul că îți poți face un CV pe care îl pot vedea toți angajatorii care caută candidați în toată lumea, candidați ca și tine. Până acum am primit câteva oferte cu ajutorul acestui site. Dintre toate ofertele primite una singură a fost demnă de luat în seamă. Era un contact de la o firmă de automatizări din Marea Britanie, salariul bunicel (atenție în UK se negociază brutul si nu netul), dar din păcate și de data asta am spus nu. Abia acum după doi sau trei ani de când am contul de LinkedIn, nașa s-a împrietenit cu mine. E perfect abia vede direct când ne mai updatam profilul. Cu cât mai multe informații cu atât mai multe oportunități. Si încă nu am pus experiența de platforma…

Am spus de atâtea ori… odată cu experiența vor veni și ofertele. Deocamdată până la sfârșitul anului voi lucra pe proiectul acesta pe platformă. Am fost promovat ca Lead Safety Engineer.

Am ajuns în șantier prima oară printr-o conjunctură favorabilă, iar acest proiect tot dintr-o conjunctură favorabilă am rămas, și am fost chiar și promovat. Nu e rau… se adună la CV. După cum am spus banii și ofertele vor veni, nu ai cum să iei mulți bani dacă tu ca și inginer ești praf și nu ai experiența absolut deloc.

Concluzie:

La cum am descris mai sus în episoadele acestui articol se pare că voi ieși la pensie din această firmă, bineînțeles că firma să existe până în momentul în care voi ieși eu la pensie. Iar acest lucru este destul de posibil având în vedere că am avut câteva oferte pe masă și le-am tratat cu dezinteres pe toate la momentul respectiv. Ideea este că îmi place foarte mult ceea ce fac, iar când se întâmplă asta, iar tu prinzi niște rădăcini, îți este destul de greu să pleci. Atât timp cât ești tratat cum trebuie, ești apreciat pentru ceea ce faci, sincer nu prea ai cum să pleci, de ce ai face-o?. Cât timp ți se dă de înțeles că mai bine pentru tine ar fi să pleci… îți iei sacii la spinare și o tai. Oricum sunt de părere că odată ce ai experiența necesară, îți va fi mult mai ușor să pleci și să găsești un job la fel de bun și poate mult mai bine plătit, asta în cazul în care te vei decide totuși să pleci.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: