Postat de: FlorinP. | Februarie 10, 2016

Dacă ar fi să plec – Episodul I


Episodul I : Începuturile:

Nici în cele mai frumoase zile ale mele nu visam vreodată să ajung aici, și prin „aici” mă refer la faptul că o să ajung să colind prin străinătate, să văd alte țari și să lucrez undeva unde să îmi placă ceea ce fac, în câteva cuvinte să am un serviciu care să mă mulțumească din toate punctele de vedere. Până să termin facultatea, sincer afirm când spun asta, nici nu concepeam să plec cu munca din Ploiești, orașul meu natal, iar acum, după ceva ani care au trecut peste mine, mă gândesc cât de naiv puteam să fiu atunci. De fapt cam întotdeauna eu am fost puțin mai comod, în sensul că, greu am luat o decizie și am schimbat ceva cu mine / la mine, și atunci cand am luat o decizie, de obicei am luat-o pe cea bună, ascultându-mi instinctul. Nu mai spun că îmi trecuse la un moment dat prin cap, atunci când eram în anul 3 să mă las de facultate și să mă angajez.

Ploiești:

După terminarea facultății am încercat să rămân în Ploiești și să mă angajez la IPIP, o companie care a lansat pe piață foarte mulți ingineri și m-am gândit că ar fi un bun punct de plecare pentru mine. Acum, după câțiva ani, când mă gândesc că aș fi putut fi angajat la această firmă, cred că singurul avantaj de care aș fi beneficiat, probabil că ar fi fost programul, în rest mai nimic. Salariul era mic, oportunități de calatorii în străinătate nema, poate că eram dat afară atunci când au rămas fără proiecte, pe vremea când acum vreo câțiva ani dacă îmi amintesc bine, unii au fost dați în șomaj tehnic, iar alții chiar concediați. Poate că, dacă mă angajau din prima, cred că eram și acum angajatul lor, pentru că sunt o persoană care prinde rădăcini, dar cum nu au făcut-o am luat ceea ce mi s-a oferit din prima, adică o altă firmă din Ploiești.

IPIP

Reușisem să mă angajez în acea perioadă în care doreau cei de la Ipip să mă aducă și simplu le-am comunicat telefonic că nu mai mă interesează. Îmi ofereau enormul salariu de 8 mil, care era suportat direct de către stat, pentru că ei angajau un student care terminase facultatea. Bine de ce să mă dau cocoș, recunosc că am spus PAS poate si pentru faptul că eu eram deja angajat la Halcrow o firma de construcții care avea și o divizie de Autocad și care, avea, la momentul respectiv, un contract destul de solid cu Petrom-ul, și în plus îmi ofereau un salariu net superior celui pe care l-aș fi primit de la Ipip.

Yokogawa

Țin minte că eram la o lucrare pe șantier (n.r. în construcții) când am aflat că Yokogawa lansase deja o ofertă de angajare pe piață. Am avut norocul de a fi informat de una dintre colegele mele de facultate, căreaia pe această cale țin să îi mulțumesc că s-a gândit la mine, se știe ea cine este. Așa că deja eu intrasem în contact și cu Yokogawa și eram în stand-by, lucru pe care i l-am comunicat si lui Uifălean, în momentul interviului. Mare greșeală aveam să constat mai pe urma. L-am adus și pe Alin, pe Dănuț si pe Alex Stancu, iar Alin l-a mai adus la rândul lui si pe Adi Ovreuță zis si Micutzu. Și cum știa de la mine, din momentul interviului că vreau să plec mi-a zis el de la început papa fără nici un regret pentru că se simțea deja asigurat. M-am ofticat eu puțin deoarece îmi făcusem puține speranțe, dar ce sa faci, treci și prin bune și prin rele, nu ai ce face, mergi tot înainte și după cum spuneam așteptam să mă sune cei de la Yoko.

Daniel Mihai

Si acel telefon a venit. Buna seara, Daniel Mihai, la telefon … (și după câteva momente de așteptare în care probabil se aștepta ca eu să știu cine este vocea de la celalalt capăt al telefonului, a continuat) de la compania Yokogawa și te sun în legătură cu disponibilitatea ta de a lucra la firma noastră. Mai ești interesat, mai este de actualitate? Da, am răspuns eu cu jumătate de gură. Atunci te aștept vineri pentru un interviu. Țin minte asta se întâmpla intr-o zi se miercuri, undeva spre înserat. La început, înainte să spună cine ește îmi venise în minte… cine naiba e Daniel ăsta și ce vroia de la mine. Aproape că nu realizam cât de cât ce se întâmpla. Urma sa ne reîntregim, grupa 1916, cei care am fost la facultate. Spun asta pentru că în această firmă deja erau angajați 9 colegi de ai mei de facultate. Iar la interviu, pe lângă mine, a mai venit încă unul dintre colegii mei de grupă și unul dintre cei mai buni tovarăși ai mei de la facultate. Și a venit interviul de vineri, care după părerea mea nu prea a fost interviu ci mai mult o formalitate în drumul spre angajare o prezentare, cu așteptări, cu disponibilitate de a pleca în străinătate în interes de serviciu și s-a încheiat cu faptul că luni ne aștepta să semnam un contract. A venit ziua de luni, am semnat contractul și așa am început perioada de la Yokogawa.

Uneori stau și mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă nu eram angajat la Yokogawa? Ce s-ar fi ales de mine dacă nu aș fi găsit această oportunitate sau dacă nu aș fi aflat de această oportunitatea sau și mai rău dacă cineva nu ar fi pus o vorbă bună pentru mine? Doresc și pe această cale să îi multumesc unei persoane… din nou se știe ea cine este!

Sincer nu știu, dar mai mult ca sigur știu faptul că nu aș fi reușit să realizez nici măcar un sfert din câte am reușit să realizez, până în acest moment dacă nu era Yokogawa, chiar dacă tot ceea ce am făcut, a fost pe munca mea și nimeni nu m-a ajutat cu absolut nimic. Recunosc si faptul că am fost și încăpățânat și de când am ieșit pe salariul meu, nu am acceptat ajutorul nimănui, preferând să mă descurc pe propriile mele picioare și să nu datorez nimic nimănui. Va urma


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: