Postat de: FlorinP. | Ianuarie 20, 2016

Offshore – Episodul II


Acest articol este o continuare al Jurnalului de platformă offshore. Găsiți episodul I aici

După ce am aterizat pe helipadul flotelului SeaFox 2, și bagajele ne-au fost descărcate am primit permisiunea să ne desfacem centurile de siguranță și să coborâm din elicopter. Am fost preluați de o persoană care ne-a făcut un minim de training induction pe platformă și am urmărit un nou filmuleț. După ce am semnat niște documente am luat în primire: camera, cheia de la vestiar și T-card-urile. Am fost puțin uimit pentru că nu am primit cheie de la cameră, adică fiecare poate intra și poate lua ce vrea, dacă dorește! Norocul meu a fost că în camera respectivă am găsit un lacăt și pot băga ceea ce am în dulap și îl pot încuia. Înainte să ajungem în cameră am primit un tur al platformei hotel pe care urma să locuim, asta pentru a ne familiariza cu locul în cazul unei alarme.

Am primit camera 319 pe care urma pentru o săptămână să o împart cu Ryan, liderul de pe DCS, iar Bert, supervisorul din partea Yokogawa, a fost cazat la camera 318, unde urma să împartă camera cu Graham Sonley, cel în fața căruia răspundea pe proiect🙂. A stat o singură noapte în cameră și pe urmă s-a evacuat…🙂. Îmi imaginez că nu prea este plăcut să petreci o noapte în cameră cu șeful tau.

Ce pot să spun despre acest flotel. Nu prea am un termen de comparație, deoarece este prima mea platformă, dar este destul de ok aici. Avem o masă de biliard, o masă de snooker, o masă de ping-pong, 2 săli de relaxare, un cinema care din păcate nu este funcțional, sală de forță care din ceea ce am înțeles eu de la băieți este destul de bine dotată în comparație cu alte săli și cam atât. Mâncarea este destul de bună și din belșug. Cred ca într-o săptămână am luat vreo 2 kg pe care sper să le dau jos cât mai repede prin exerciții în perioada pe care o voi petrece acasă.

Programul de lucru este 7 zile din 7, câte 12 ore pe zi, destul de intens, și cred că după o perioadă de lucru de 2 săptămâni, cam o vei lua cu capul dacă te vei concentra doar la muncă și nu vei face și altceva. În săptămâna cât am fost aici în prima tură, pot spune că m-am cam simțit puțin strâmtorat, deoarece în lipsa curentului, atât de necesar în domeniul nostru, nu prea aveam mare lucru de făcut. Pot spune că primele 4 zile acolo mi s-au părut 2 săptămâni. Practic mă simțeam cum se simte un pustnic care nu are cu cine comunica și face ce face doar ca să treacă timpul. Mi s-a mai spus că după 2 săptămâni petrecute pe platformă cu alți aproape 200 de bărbați… începi să te simți ca un leu în cușcă și într-un fel te vei comporta ca atare. Nu mă gândeam în acele momente decât că… mai sunt câteva zile și plec.

Mi-am luat în primire un birou și am început treaba, iar când am ajuns prima oară la masă, brusc mi s-a luminat fața. În fața mea am auzit doi membrii din staful bucătăriei vorbind limba noastră românească. Prima întrebare a mea a cam fost una idioată… ținând cont că i-am auzit vorbind: Sunteți români? La care unul din ei… zice: Băi mă uitam la tine și chiar vroiam să te întreb dacă ești român… :)… Oamenii lucrează la bucătărie si practic sunt vreo 15, sunt din Constanța și sunt super de treabă. Bineînțeles că porțiile mele sunt mai bune, mai mari și mai frumoase. Chiar și ceilalți din staff mă tratează la fel chiar dacă nu sunt unul de-al lor…

Ce pot să spun este că după prima tură chiar mi-a plăcut totul, chiar a fost mai bine decât mă așteptam și din ceea ce auzisem. Am apucat să merg și pe platforma UQ, cea pe care este control room-ul și unde o să ne petrecem majoritatea timpului. Tot în timpul acestei ture am făcut și un exercițiu de evacuare neprogramat. Am auzit la PA (anunt public): Acesta nu este un exercițiu, vă rugăm să vă îndreptați la punctele de întâlnire stabilite, cineva a apăsat un MAC (n.r. manual call point practic un buton pe platforma în care informezi oamenii din control room-ul Sea Fox 2 că ceva s-a întamplat în zona respectivă cum ar fi – om la apă / altă problemă). Ne-am îndreptat către barca 6 unde eram staționați eu și cu Ryan și am așteptat. După jumatate de oră am fost anunțați că nu se știe cine și de ce a apăsat MAC-ul și că putem să ne ducem să ne continuam treaba.

Oricum singurul lucru pe care nu îl avem aici, este băutura… Nu că aș fi mare băutor… dar parcă la un moment dat așa ar fi mers o bere sau un pahar de vin după o friptana ca lumea.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: