Postat de: FlorinP. | Ianuarie 13, 2016

Offshore – Episodul I


În primul rând doresc să vă urez și pe această cale La Mulți Ani, multă sănătate iar noul an să vă aducă tot ce vă doriți!

Atunci când am plecat din șantier, undeva în mai 2015, eram foarte nerăbdător să ajung pe platformă. Pot spune asta deoarece nu am fost niciodată și urma să zbor pentru prima oară către platformă cu elicopterul. După ce am făcut toate training-urile necesare, eram mai nerabdător ca niciodată. Planul inițial pe care Bert ni-l dăduse cam începea să se clatine și cam începeam să fiu puțin dezamăgit. Când în sfârșit a venit planul cu ture agreat de către client am observat că eu sunt în cea de-a II-a tură și că nu o să mai fiu cu Blondul pe tura, practic din planul initial doar asta s-a schimbat pentru că oricum Ciprian a rămas back-2-back-ul meu.

Însă pe data de 27 august 2015 am aflat printr-un mail că Bert îmi oferea mai în glumă mai în serios plecarea în doar câteva zile, pe 30 august, asta deoarece, Sid, englezul care trebuia să vină în prima tură doar pentru o săptămână a refuzat spunând că are concediu și nu poate veni. Posibil că s-a apelat la ceilalți doi englezi (n.r. spun asta pentru că lucrează pentru Yokogawa UK), Martin respectiv Ciprian, dar și aceștia au refuzat. La cât de nerăbdător eram, mă gândeam în acele momente doar la călătoria cu elicopterul. Sincer să fiu acum vreun an am vazut o ofertă pe net cum că te poți da cu elicopterul la prețul de 200 de E, dar cum era nush ce sărbătoare cei care doreau se puteau înscrie pentru a face o călătorie cu elicopterul. Eram la un pas să pun mâna pe oferta cerească care se oferise, dar am renunțat. Parcă totuși erau prea mulți bani pentru 10 minute de zbor.

În urma discuției pe care am avut-o cu Elena, am acceptat să merg pentru această tura. Din păcate plecând pe 30 august din țară urma să lipsesc de la două evenimente programate în acea zi și anume două botezuri, precum și la unul dintre cele mai importante evenimente din viața lui Petrut care pe data de 2 septembrie își dubla practic vârsta. Trebuia să plec pe data de 30 august pentru ca pe 31 să particip la un training, iar a doua zi pe 1 septembrie să zbor către platformă.

Am ajuns pe 30 august seara în Norwich, după ce în prealabil m-am întâlnit cu Bert van der Plas în Amsterdam. Am fost cazați la hotelul Dunston Hill din Norwich locul în care se ținea respectivul training. Țin să spun că acest hotel este unul dintre cele mai mișto hoteluri în care am avut plăcerea să stau. Cred că este un fost castel sau ceva de genul pentru că arată super bine. Camerele sunt amenajate ca la un hotel normal dar cum arată acest hotel pe din afară, eu unul am rămas cu un sentiment frumos.

După ce am făcut training-ul, un fel de safety induction pentru călătoria cu elicopterul, precum si do’s and don’ts, am aflat că sunt programat pentru călătorie, împreuna cu colegii mei Bert si Ryan, la zborul de dimineața, adică trebuia să plecăm de la hotel la ora 5, ceea ce însemna ca trebuia să ne trezim pe la ora 4 și ceva.

Am ajuns la aeroport și aveam emoții din ce în ce mai mari. Pe de-o parte eram emoționat că trebuia să zbor cu elicopterul pentru prima oară în viața mea si pe de altă parte că știam că pe platformă e mișto singurul lucru nașpa fiind călătoria cu elicopterul. Unii dintre colegii mei, chiar erau puțin cam înspăimântați când venea vorba de elicopter. După ce am urmărit vreo 2 filmulețe pentru că eram rookie / newbie… am plecat către elicopter. Majoritatea celor cu care am vorbit după au pus aceeași întrebare: Cum a fost zborul? Ce pot să spun… a fost mai mișto decât mă așteptam. Adică mă așteptam să fie mai zgâlțâială, dar în schimb mi s-a părut că zbor cu avionul, lin si fără nici un fel de problemă. Bine presupun că dacă vremea este mai nasoală probabil că o să fie și vreo zgâlțâială ceva, dar câtă vreme este soare și vântul nu bate totul este ok.Mă așteptam să decolăm vertical, lucru care s-a întâmplat pentru câteva secunde, dar de unde ăla era doar un test, da ați ghicit am decolat cum decolează un avion, și-a luat viteză și hop în aer. După aproximativ 55 de minute aterizam pe helipad-ul câmpului de gaze numit Cygnus, dar asta este altă poveste!


Responses

  1. E fabulos zborul. Sa ai noroc sa prinzi si ceva traiectorii curbe, senzatia e si mai frumoasa. Eu am prins o intoarcere din campul de gaze Leman, pe de platforma Leman Alpha, pe vreme de furtuna. Pe moment s-a instalat adrenalina asa ca nu am simtit teama ( plus ca mie imi plac senzatiile tari ). Dar colegii de zbor erau cam „palizi” la fata. Oricum, viata off-shore e diferita, chiar e altceva. Ai parte de o experienta de viata frumoasa, bucura-te de ea. Si bineinteles…zborul ramane cea mai interesanta parte a vietii off-shore.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: