Postat de: FlorinP. | Noiembrie 20, 2014

Arta de a fi naiv


Nici nu știu cu ce să încep acest post. Când eram mic credeam „că tot ce zboară se mănâncă”. Am fost învățat să am respect pentru cei mai în vârstă, să nu fac prostii, să nu mă bag unde nu îmi fierbe oala și să încerc să fiu cât mai corect posibil. Numai că atunci când interacționezi cu persoanele din colectivitățile din care faci parte, rând pe rând, aceste valori morale învățate de acasă parțial se vor suprima și mai rău cu siguranță se vor pierde și îți dai seama că mai bine pentru tine ar fi fost poate să nu le fi învățat. Apoi dacă vei găsi pe cineva care să îți facă bine după bine, fără să aștepte nimic în schimb mai mult ca sigur că te vei gândi că este un ipocrit deoarece nici o persoană nu poate fi bună cu tine tot timpul, cu siguranță este ceva la mijloc pe care tu încă nu îl vezi.

Naivitatea este o caracteristică, cu care ne naștem. A fi naiv s-ar traduce prin – a fi perceput drept „prost”, „fraier”, „credul”, „lipsit de experiență” „simplu”, „natural”, „sincer”. Acestea sunt noțiuni din DEX, dar dacă vei întreba pe stradă lumea într-un sondaj de opinie sincer nu știu câți vor aduce în discuție ultimele trei sau patru sensuri, enumerate de mine, ale acestui cuvânt format din patru litere. A înceta a mai fi naiv, este o arta pe care fiecare din noi, mai devreme sau mai târziu, o vom deprinde, la un moment dat, de obicei printr-o dezamăgire, urmată de alta și tot așa. Fie că nu mai ești naiv față de amici, prieteni, sau de familie rezultatul este același TU… da TU ești de vină! Pur și simplu ei își dau seama că TU nu mai ești același. TE-AI SCHIMBAT! WTF!!!!

Printr-o dezamăgire devenim mai puternici! Se spune că orice șut în fund înseamnă un pas înainte. Mereu am fost avertizat despre prietenii care m-au dezamăgit, dar niciodată nu am ascultat pe cei care m-au povățuit. Și am dat singur cu capul. Vai și cât a putut să doară. Da am fost naiv! Și poate încă mai sunt, deoarece fiecare are slăbiciunile lui. Niciodată nu am realizat că aș fi naiv în ceea ce privește prietenii, pentru că din partea mea o prietenie înseamnă în primul rând respect și chiar se bazează pe acest lucru, și din partea unora dintre amicii mei, prietenia a fost privită / bazată, cum doriți a spune, pe ceea ce puteam să fac eu pentru ei, și respectul din partea lor venea doar atunci când îi ajutam. Nu mi-am dat seama de acest lucru decât atunci când a fost prea târziu. Practic vedeam că acest lucru se întâmplă altora din jurul meu… dar pur și simplu mă amăgeam că dacă li se întâmplă lor, mie cu siguranță nu mi se va întâmpla pentru că și ei mă respectă la fel cum îi respect eu pe ei.

Bullshit! Să fii naiv odată înțeleg, nu prea ți-ai dat seama. Să fii naiv și a doua oară… mai treacă meargă dar atunci când ești naiv și a treia oară… deja începi să fii unul din sensurile enunțate mai sus, și mă refer la acelea care te fac să te simți prost. Recunosc, de foarte multe ori am fost „prost” , „fraier” poate și datorită educației primite, dar în mare măsură pentru că eram prea credul. Mă încredeam în ceea ce a fost odată, în „băieția” aceea cu care am crescut. Pentru mine o parte din acel „ceea ce a fost odată” a rămas… și pentru asta încă îi respect pe cei care odată m-au crezut „naiv”. Înclin să cred că acest raport de forțe s-a schimbat. Nu în totalitate pentru că nu poți să zici GATA de azi nu mai sunt naiv
și imediat în secunda următoare să încetezi a mai fi naiv, dar în mare măsură s-a schimbat.

Frate, să te schimbi de pe ieri pe azi… așa ceva nu este posibil. Să încerc să realizez că deja tu nu mai pui botul la ce zic eu… deja este prea mult! Ce dreaq, te credeam prietenul meu… Cum poți să faci una ca asta? Dar nimeni nu realizează că m-am mai deșteptat / maturizat puțin si eu…

Majoritatea pun această schimbare în comportamentul meu pe seama banilor… unii pe seama studiilor, dar nimeni nu realizează că am început să fiu puțin mai matur și să gândesc problemele în profunzime, sau să mă mai gândesc puțin mai mult și la problemele mele și mai puțin la problemele altora cum făceam înainte.

Faza este că de când am „încetat” să mai fiu naiv… am început încet, încet să îmi pierd din „prieteni”. Probabil că încă mai sunt „prieteni” de ai mei care dacă m-ar suna la ora 2 noaptea m-aș trezi și m-aș duce după ei în cazul în care au probleme, cu toate că ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp între noi nu prea ar mai fi recomandat să facă lucrul acesta, dar poate m-aș duce și sunt mai mult ca sigur că dacă situația ar fi invers, adică eu să am nevoie de ceva la ora 2 noaptea, cred că probabil aș aștepta mult și bine până când unul dintre ei să apară.

Sunt încă naiv? Poate. O să încetez să mai fiu naiv? Nu se știe niciodată! Poate odată și odată cine știe?!?!?

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: