Postat de: FlorinP. | Octombrie 25, 2014

Am sărit din lac în… puț!


Pe data de 18 septembrie 2014 am terminat activitatea desfășurată pe proiectul Akzo. Am fost rugat să vin pentru două săptămâni, și am stat aproape 4 luni. A fost unul dintre cele mai mișto șantiere în care am avut ocazia să lucrez, lăsând în urmă, oameni extraordinari, o atmosferă de lucru nemaipomenită și sincer să fiu îmi cam pare rău că am plecat din acel șantier. Deja în ultima tură nu prea mai aveam ce face. Eram trei persoane pe ESD, și cu toate că eram în primi doi ca și competență din trei ingineri prezenți acolo, eu eram cel mai scump pentru companie (bilete de avion, cazare, etc).

După o săptămână de vacanță am revenit din nou la munca de birou, așteptând cuminte proiectul DONG din Danemarca, pentru care fusesem propus și acceptat. A fost frumoasă perioada petrecută în țară, dar din păcate prea scurtă deoarece între timp acest proiect s-a amânat, iar la cotitură a apărut un alt proiect în Germania. Fiind o țară civilizată și mai ales fiind Europa, am zis Ce naiba! De ce nu? Go for it!

Mulți dintre colegii mei sunt în Algeria, sau în curs pentru a obține viza pentru Algeria. Unii dintre ei au refuzat anumite proiecte, până în momentul în care nu au mai putut spune nu. Unii au acceptat să se ducă de bună voie pe acolo. Fie cum o fi sincer spun că mă bucur că nu am fost printre candidați, cu toate că la un moment dat se vehicula și numele meu pe acolo. Când m-am întors din Algeria am spus că nu vreau să mai aud de Africa. A fost o tură infernală, fără internet, fără telefon, doar muncă și somn. Dintre toți cei despre care au existat zvonuri că s-ar duce acolo absolut toți au ajuns sau vor ajunge acolo.

În ultimul timp am afirmat că parcă aș dori să mai stau și pe acasă. Și sincer îmi doresc să stau. Ideea este că în momentul în care rămân acasă, începe să se simtă vântul, mai ales acum de când kinder-ul a venit pe lume, dar bine asta este altă poveste. Nu vreau să se înțeleagă că mă vait pentru că nu o fac, dar ținând cont de vânt și de faptul că aș putea ajunge oricând într-o țară nașpa sau foarte departe de casă, atunci când a venit oferta din Germania nu am stat pe gânduri. Ideea este că în momentul în care am discutat cu șefa mea despre acest job, l-am acceptat puțin în necunoștință de cauză, și asta nu neapărat din cauza ei. A trimis un mail pe care nu am apucat să îl citesc unde scria negru pe alb ce ar trebui să fac. Când am discutat cu ea, a omis să spună lucrul acesta probabil având în vedere că eu am citit e-mailul și așa m-am aruncat puțin în groapa cu lupi.

 

Spun că m-am aruncat puțin în groapa cu lupi pentru că ăștia din Dormagen aveau nevoie de un inginer care să știe ambele sisteme (ESD și DCS). Eu sunt destul de bunicel pe ESD și am puțin habar și de DCS și acesta este motivul pentru care m-am aruncat doar puțin. Totuși aveam să văd că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, semn că poate m-am aruncat puțin mai mult, dar mai multe veți afla în episodul următor.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: