Postat de: FlorinP. | Iulie 28, 2014

AKZO Nobel II


În Germania am plecat doar pentru două săptămâni, deoarece nemții au avut nevoie urgentă de ajutor. Oamenii lor plecau în concediu, iar activitatea de șantier urma să intre în impas. Cum în Yokogawa exista o vorbă: „te trimit pentru o perioadă, dar mai mult ca sigur că o să stai dublu sau chiar mai mult”, iată că și aici s-a întâmplat la fel. Mi s-a prelungit prima oară de la 2 săptămâni la 4, iar după au zis ca mai au nevoie încă o săptămână. A fost greu să fiu atât de departe de casă, dar pot spune că acesta este unul dintre cele mai atipice și mai bune șantiere în care am fost.

Atipic, a fost datorită faptului că nu am lucrat pe sistemul live, ca în celelalte șantiere, iar bun nu cred că mai este nevoie să mai explic: a fost în Europa, am avut mașină închiriată, hotelul a fost cât de cât ok, iar mediul de lucru a fost unul plăcut.

Am crezut inițial, sau cel puțin așa mi s-a spus că voi face rezolva punch-uri (n.r. rezolvarea erorilor găsite pe perioada FAT-ului – testării cu clientul) și/sau voi face loop check(n.r. verificarea semnalelor care vin din câmp de la până în sistemul Yokogawa în cazul intrărilor și invers în cazul ieșirilor). Când am ajuns acolo în prima săptămână m-au pus să testez câteva unități care erau prioritare pentru FAT-ul ce urma să aibă loc cu clientul, iar după…

Ghiciți cine avea să facă FAT-ul!😀 Exact chiar eu. Am rămas cu gura căscată când am aflat. Sandra – cea care se ocupa cu testarea avea să plece în concediu, Ulrich – cel care se ocupa cu programarea a zis că el nu are timp să facă FAT deoarece el este ocupat cu programarea, singurul care rămânea pe baricade eram eu. I-am întrebat, dacă sunt siguri că vor ca eu să fac FAT-ul cu clientul, având în vedere că eu nu lucrasem pe acel proiect, decât pe una dintre unități. Au zis da! Eu apăs pe butoane… dacă merge bine… dacă nu merge PAM PAM – punch și gata.

Este foarte greu să urmărești logica atunci când este construită de altcineva, chiar atunci când tu ești implicat în proiect și deții informațiile necesare ca să îți poți da seama dacă merge bine sau nu, d-apoi să nu ai habar de proiect și să intri în focuri cu clientul. Avea să fie ceva interesant!

Norocul meu a fost că m-am adaptat foarte repede, și am avut și puțin timp ca să îmi bag nasul prin logica neamțului. Sincer să fiu, atunci când am intrat mai adânc în logică… mi-am dat seama că sunt foarte multe lipsuri. La început îi trimiteam mail-uri pentru ca să implementeze tot ceea ce era greșit, dar la un moment dat aveam clienți în cap și vroiau să vadă că merge, și nu mai aveam ce face și trebuia să repar pe loc și să testăm din nou. Spre norocul meu, clienții au fost destul de înțelegători, dar sincer și eu mi-am dat silința ca să rezolv destul de repede problemele care au apărut în urma testelor și am reușit să schimb logica și să retestăm astfel încât toată lumea a fost mulțumită.

La o săptămână, nemții au mai făcut o cerere către România pentru încă o persoană, care să compenseze plecarea Sandrei Wagner, și m-am trezit pe cap cu AC., deoarece ea era singura care era liberă la momentul respectiv. Nu prea am avut treabă cu fata cât eram amândoi în țară, și mai mult de Bună Bună! și că era fătuca lui Sandu nu știam mai multe despre ea. Totuși faptul că nu avea experiență mă cam îngrijora puțin. Pentru că în șantier de obicei trebuie să cam știi ce faci altfel zbori. Dar asta este… fiecare este responsabil cât de cât de acțiunile sale.

Inițial planul era ca ea să facă Pre-FAT-ul pentru unitățile care trebuiau să fie testate de către mine în FAT. Dar la un moment dat s-a adus în discuție ca ea să facă parte din a II-a echipă de testare care să testeze în paralel cum mine aplicația. Atunci când a venit momentul să testeze s-a panicat toată… i-am arătat cât de cat pentru vreo 10 minute ceea ce avea de făcut și a intrat în pâine. Ideea este că acea unitate era făcută în totalitate de către mine, și știam că o făcusem foarte bine(doar un singur punch a avut Sandra pe acea unitate la PreFat) așa că nu îmi făceam probleme că ar nu ar merge.

Ce s-a întâmplat nu mai contează, ideea este că s-a descurcat… cu destul de mult ajutor, dar până la urmă s-a descurcat. Singura chestie care m-a cam scos din pepeni, este că atunci când am încercat să o ajut cu o chestie pe care era o făcea static și eu încercam să îi arăt cum se face în mod dinamic, ea a început să comenteze în engleză că e același lucru pe care îl făcuse și ea, de față cu clientul. I-am zis în română să tacă și să asculte că așa cum fac eu este mai bine… Am primit în engleză un răspuns de genul… Whatever!!! Mă umplusem de draci în acel moment. Faptul că nu știi nu reprezintă o problemă, pentru că nimeni nu s-a născut învățat, dar atunci când ți se pare că știi, dar de fapt nu știi și nu vrei să asculți… mi se pare o problemă. Va urma!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: