Postat de: FlorinP. | Decembrie 1, 2012

Algeria și premierele sale.


După o lungă perioadă de așteptare, iată că am ajuns în sfârșit în site-ul MLE din Algeria. Spun lungă perioadă de așteptare pentru că trebuia să plec de pe data de 27 octombrie, iar eu am ajuns în Algeria pe data de 23 noiembrie. A fost un drum lung, obositor, de aproape 13 ore și sunt puțin cam rupt de somn, dar mă simt totuși bine. Nu sunt chiar atât de obosit pe cât mă așteptam.

Acest drum a consemnat mai multe premiere pentru mine. În primul rând am ajuns în Africa și am bifat al treilea continent, după… Europa și Asia. În al doilea rând am zburat pentru prima oară la clasa Business. Cea de-a treia premieră bifată este faptul că am ajuns și dormit într-un camp al unei firme petroliere. Și ultima… am văzut deșertul Sahara.

Să le luam puțin pe rând. Chiar dacă printre inginerii mai experimentați, care au bifat acest continent, umblă vorba că totuși Algeria nu este sau nu reprezintă Africa, totuși Algeria face parte din continentul african. Spun că printre ingineri umblă vorba că Algeria nu este Africa și când ei afirmă asta, se gândesc în principal la faptul că totuși în Algeria există o urmă de civilizație, condițiile de viață sunt cât de cât umane, și nu e ca în Nigeria, Congo sau țări din astea, mai exotice africane, unde malaria, febra tifoidă și alte boli eradicate de foarte mult timp în lumea civilizată, acolo își fac veacul nestingherite.

Mereu mi-am dorit să știu ce se petrece dincolo de perdelele trase, în primele locuri ale avionului, acolo unde stau cei care își cumpără biletele de avion la clasa Business. Faptul că ești client la clasa Business îți oferă numeroase avantaje fată de cei care își achiziționează biletele la clasa Economic, de la modul în care ești tratat și până la ceea ce primești pe farfurie atunci când servești „masa”. Nici nu ne-am așezat bine pe scaun, eu și Florin Stanciu, colegul meu de pe DCS care m-a însoțit în acest drum, că și a venit stewardesa: „Doriți să serviți ceva?”. Pe lângă masa mult mai copioasă, față de tradiționalul sandwich de la Economic, la clasa business ți se servește mai multe tipuri de băuturi considerate de asemenea de clasă superioară. Scaunele sunt mult mai confortabile și mult mai spațioase decât cele de la clasa economic deoarece un scaun este eliminat și sunt doar două scaune în loc de trei ca la Economic. Ți se aduce o pătură și o perniță pentru a-ți înlesni somnul. Un alt avantaj al acestei clase este faptul că în aeroport ai posibilitatea de a te duce la lojă. Asta înseamnă că poți mânca, bea, fuma și naviga pe internet în voie în așteptarea avionului, iar atunci când ai timp berechet de pierdut, cum am eu de stat în Roma la întoarcere aproximativ 8 ore între zboruri, acest avantaj insignifiant tinde să conteze foarte mult. Sper doar să pot intre mai devreme de două ore deoarece biletul meu nu este de tranzit și este luat separat Hassi Messoud – Roma și apoi Roma – București.

Am ajuns pentru prima oară într-un camp al unei firme din domeniul petrolier, în speță Sonatrach. Camp-ul este un fel de „țarc” vast unde muncitorii au parte de absolut tot fără a părăsi teritoriul îngrădit și păzit. Ai parte de distracție: piscină, masă de biliard, tenis de masă ceea ce am văzut eu, cantină cu mâncăruri care mai de care mai variate, cameră de dormit destul de măricică dotată cu televizor, frigider, baie, cămară, internet (la care nu am reușit să mă conectez deoarece era parolat), aer condiționat, acces la servicii medicale, toate moca, menite a-ți face șederea în camp cât mai plăcută.

Camp-ul din site… să zicem că nu este chiar la fel cu cel în care am fost cazat prima oară. Am nimerit în camp-ul B unde mai toți românașii care au fost pe acolo ne-au sfătuit să nu ajungem. Ce să zic… camera este cât de cât ok pentru un … container. Are un mic televizor, un minifrigider, o baie foarte înghesuită, un mobilier dintr-un lemn mai învechit, cam cum vezi prin mai toate pensiunile de pe la noi. Aici îți dau ăștia toată trusa de igienă și pentru că nu am știut, m-am cărat inutil cu toate chestiile la mine… trusa de bărbierit, săpun, after-shave și văzând-le parcă îmi părea rău că le-am luat pentru că mai puteam strecura ceva prin bagajul și așa destul de mic.

Sincer să fiu cred că cel mai important lucru, pentru mine, dintre premierele bifate în această călătorie, a fost faptul că am văzut deșertul Sahara. Nu cred că există persoană care, dacă o vei pune să-ți numească un deșert, să nu îți numească acest imens deșert. Nu am cuvinte să vă descriu senzația pe care am simțit-o când am ajuns deasupra lui. O mare de nisip! Când am văzut atâta nisip primul lucru care mi-a venit în cap a fost: Mama ce de bani ar face ăștia dacă ar vinde nisipul pentru a face plaje. Totuși contrar așteptărilor mele, deșertul cică nu ar fi „constituit” din nisip ca la noi la plajă, cică ar fi un fel de praf foarte fin.

Abia am ajuns și sunt puțin emoționat. Abia aștept să văd ce va urma…

PS: LA MULȚI ANI ROMÂNIA!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: