Postat de: FlorinP. | Iunie 11, 2012

Nizhnekamsk


După Olanda, Germania, Belgia, Emiratele Arabe Unite, Franţa și Grecia, Rusia a fost cea de-a 7 ţară în care am nimerit. Este adevărat îmi place să călătoresc, să văd cât se poate de multe din această lume şi pe de-o parte sunt puţin cam norocos deoarece natura serviciului meu îmi oferă posibilitatea, într-un timp relativ scurt, de a vedea şi de a cunoaşte tări noi. Spre exemplu, în decurs de 6 luni pot spune că am avut prilejul de a fi fost în 5 ţări diferite, asta dacă punem la socoteală şi ţara noastră. Ştiu sună frumos, şi poate că tot ceea ce am spus până acum, sună oarecum a laudă, dar doresc de la bun început să lămuresc că nu asta îmi este intenţia. Cred cu tărie că poate dacă eram angajat la altă firmă poate nu aveam absolut deloc posibilitatea de a călători şi de a vă împărtăşi aceste experienţe, poate nu ”ieşeam” (n.r. cu munca) nici măcar din Ploieşti, şi poate cine ştie acest blog nici nu exista.

Ok să revenim. Iată că am ajuns în Rusia! Mai exact în Tatarstan, în oraşul Nizhnekamsk… un oraş din foarte multe puncte de vedere asemănător cu Ploieştiul meu natal, şi sincer nu vreau să fiu catalogat ca o persoană care este rea, sau care se dă mare că a fost plecat prin nu ştiu ce ţări, dar la fel cum am impresia că atunci când vii din vest spre România, noi suntem în urmă cu 40-50 de ani, aşa am avut eu impresia când am ajuns în Tatarstan ei sunt cam cu 20-30 de ani în urma noastră. Sunt şi parţi frumoase şi am vazut nişte locuri foarte mişto pe aici, dar asta este impresia mea.

Fusesem avertizat de o rudă de a mea cu două zile înainte să plec: Nu bea apă de la robinet, ai grijă că mâncarea este puţin condimentată, dacă îţi place carnea de oaie este ok… dacă nu cam o să fie o problemă, vezi că nu prea vorbesc engleza, şi acum odată ajuns aici văd că a cam avut dreptate cam în toate privinţele mai puţin în avertizarea legată de mâncare..

Nizhnekamsk (sau Nijnekamsk cum se citeşte) este un oraş din Tatarstan, aflat la confluenţa dintre fluviile Kama şi Zai. A fost construit în anul 1961 şi are o populaţie de aproximativ 230 de mii de locuitori conform Wikipedia. Popolaţia este jumi-juma tătari şi ruşi şi mai sunt câţiva turci pe zonă. Am spus mai devreme că este asemănător cu Ploieştiul prin prisma faptului că are aproape acelaşi număr de locuitori şi nivelu de poluare a oraşul este foarte ridicat deoarece lângă el are 2 rafinării mari: Taneko şi TatNeft.

Am mai spus că sunt în urmă cu 20-30 de ani, poate chiar mai mult. De ce spun asta! În primul rând că nu vorbesc altă limbă decât rusa, maşinile sunt foarte puţine comparate cu numărul de locuitori ceea ce face ca, deocamdată, locurile de parcare să fie mult mai multe decât maşinile, la fel cum era la noi în perioada de până în ‘89. Apoi dimineaţa când mergem la lucru femeile se îmbracă numai în fuste (gen costume office), copii se duc la şcoală în uniforme, în genul celor pe care le vedem în filmul liceenii pe Ştefan Bănică Jr. şi Oana Sârbu. Poate că mi se pare mie dar persoanele afişează un fals zâmbet, o fericire din aceea comandată de socialişti în genul că doar prin muncă poţi fi cu adevărat fericit şi chestii din astea.

Să revenim, am ajuns în Niznekamsk în jurul orei 12.00 în aeroport. Noaptea🙂. Pun un zâmbet deoarece acolo parcă te simţi ca într-o haltă de tren de-a noastră. Coborâm din avion şi încolonaţi ieşim afară. Era un nene mustăcios care mă aştepta cu o pancartă OAO TANECO. Mă duc la el şi îi spun că eu sunt persoana respectivă (n.r. omul vorbea doar rusa), îmi zice ceva, probabil că el mă aşteaptă afară până îmi iau bagajul, şi pleacă (n.r. a zis ceva de bagaj şi de acolo am făcut corelaţia). Apoi văd că toată lumea făcuse o coadă la o cămăruţă. Acolo se dădeau bagajele, la mână, nu vă imaginaţi curele, pe care vine bagajul şi tu îl ridici. Mi-am luat bagajul şi am ieşit. În faţa mea, după cum spuneam, parcă erai într-o haltă de tren şi când ieşeai din clădire, era parcarea unde te aştepta “rata”. Omul meu fuma o tigare liniştit şi când mă vede îmi face semn să mă duc la el. Deschide o uşa la un Fiat Ducatti de vreo 14 locuri, mă bagă acolo şi îmi zice: Mendeleeva Adinnaţat (n.r. Str. Mendeleeva, numărul 11 adresa la care trebuia să ajung). După o jumate de oră am ajuns în sfârşit. Îmi arată cu degetul Mendeleeva Adinnaţat scara unui bloc şi pleacă.

Pentru câteva momente am rămas blocat. Îmi treceau prin minte tot felul de scenarii. Şi mă duc la uşa blocului. O tanti iese somnoroasă, îmi deschide, bineînţeles vorbeşte în rusă cu mine, îmi intinde o cheie şi intră înapoi în coşmelia ei. Stăteam la camera 113. Ţin să vă spun că m-am urcat în lift şi am apăsat pe 1. Se închide uşa şi nimic, mă gândeam că e ca un fel de cămin şi stau la etajul 1 camera 13. Şi din bâjbâială în bâjbâială am nimerit. Mi-am făcut direct patul şi m-am culcat pentru că a II-a zi trebuia ca la ora 7.30 să fiu jos că ne aştepta microbuzul să ne ducă la muncă, şi chiar nu trebuia să întârzii. M-am culcat că mâine mă aştepta o zi plină!

Va urma!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: