Postat de: FlorinP. | Martie 18, 2011

Dubai – orașul de aur


Este unul din cele 7 emirate ale U.A.E., care împreună cu Abu Dhabi, Sharjah, Ajman, Umm Al-Qaiwain, Ras Al-Khaimah, Fujairah formează acest stat. Este al doilea emirat ca mărime și ca populație după emiratul Abu Dhabi. Apoi cine aude de Dubai… se gândește probabil la vacanțe, plajă, soare mereu, Burj al Arab și insula în formă de palmier. Spun asta pentru că mie asta îmi trece prin în minte când aud de Dubai.

Iată că prin natura muncii mele am reușit să ajung în U.A.E. și nu puteam rata o excursie la Dubai, într-unul din locurile în care mi-am dorit să ajung de când aveam vreo 15 ani, în urma unui documentar pe care l-am văzut la televizor la emisiunea ”Teleenciclopedia”.

În articolul precedent, vă comunicam faptul că datorită plecării mele ”forțate acasă” am luat hotărârea să mă duc la Dubai, mai devreme decât planificasem, însoțit de noul meu prieten care mi l-am făcut în Yoko: Khalil. Fusesem sfătuit să ma duc la Dubai până la sfârșitul lunii Martie deoarece după, căldura va fi foarte mare și pielea mea albă nu va rezista, și profit acum de situație să vă spun că datorită soarelui puternic, deja m-am înroșit puțin chiar dacă nu am stat decât foarte puțin în soare.

După cum spuneam am hotărât cu Khalil ca pe data de 11.03.2011, la ora 8 cel târziu să fim la Main Station, locul de unde se putea lua autobuzul către Dubai. Zis și făcut… mă trezesc eu, buimac pe la ora 7… mă spăl, fac un duș, cobor la masă, mănânc, vin repede mă îmbrac… și la ora 7:45 eram gata, îl așteptam pe prietenul meu în holul hotelului, cu rucsacul în spate, gata de plecare.

Khalil, după cum spuneam este un arab din Bahrain, care este ”deportat”, ca și mine, la biroul din Abu Dhabi. Frate, deci am mai cunoscut eu arabi la viața mea… dar ăsta cred că este cel mai ardelean arab pe care l-am cunoscut. Se miscă cu o lentoare ceva de nedescris, vorbește doar atunci când este întrebat ceva, și când răspunde o face doar la obiect, mereu când plecăm la muncă toți ne strângem la 8:10, Khalil apare la ora 8:20 mergând așa în dorul lelii cum spunem noi românii.

Așa că, să fiu sincer, mă cam așteptam să întârzie. Se făcu 8, 8:05, 8:10, 8:15, deja era prea mult… Tovarășul meu de drum îmi dăduse țeapă. Așa că mă duc la el la ușă… să văd ce naiba face… Ciocăn … nimic. Mă duc la recepție. Îi expun recepționistei situația, și o pun să îl sune pe amicul meu în camera 605… Cu stupoare fata, mă anunță că la camera 605 … nu stă nimeni🙂.

După ce îi dau numele mi-l găsește la camera 410. Îl sun și răspunde cu o voce amorțită. Hai că plecăm la 9 … te sun eu. La 8 jumate mă sună că mă așteaptă în holul hotelului… așa că l-am făcut și eu să aștepte puțin, vreo 10 minute, așa de control, ca să vadă și el cum este să aștepți.

La ora 9 eram la Main Station și deja la ușa unui autocar roșu cu alb, cum la noi vezi doar pe la echipele de fotbal, văd că se formase o coadă. Civilizați îmi spun eu… dacă eram în România toți formau o pâlnie la ușa autobuzului ca să se urce cât mai repede. Ne urcăm în autobuz după ce plătim la intrare câte 15 dirhami și deja ne îndreptam către Dubai pe drum de 150 de km, cu o priveliște formată aproape numai din nisip și pe o parte și pe alta.

După aproape 1 oră jumate de mers cu autocarul am ajuns la destinație și pe măsura ce ajungi la Dubai și înaintezi către inima lui, clădirile se fac din ce în ce mai mari. Părțile de verdeață devin din ce în ce mai multe. Orașul strălucește! Bine, mie unul îmi plac mai mult orașele mai noi și poate și din acest motiv sunt foarte încântat de ceea ce am văzut aici în Dubai.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne îndreptăm spre locul de unde puteam lua autobuzul pentru turiști. Când am ajuns acolo primul șoc… 220 de dirhami costul biletului… Scot repede telefonul fac conversia 50 de Euro… Alooo voi nu sunteți sănătoși la cap ce naiba în Europa costa max 10 euro…  Khalil îl ia pe cel de acolo… eu mai smeker și neavând ce face constrâns de situație… am luat Combo-ul Abu Dhabi + Dubai la prețul de 350 de dirhami… 70 de euro pe care i-am plătit și cu vreo două vorbe de duh printre dinți. Și în prețul acestei călătorii aveam gratuit o plimbare cu barca în Dubai și o intrare gratuită la Marina Mall Tower în Abu Dhabi.

Deci în Dubai sunt 2 rute… Blue Route, and Red Route, ambele împreună având cam 20 de destinații de vizitat. De plecat am plecat pe ruta albastră din locul de unde ne-am procurat biletele, și cred că a fost cea mai bună alegere, pentru că pe această rută erau ”chestiile” mai importante Burj al Arab, Jumeirah Palm Tree, Atlantis Hotel, Emirates Towers, Dubai Mall, Emirates Mall, Wafi Mall. Pe tura roșie nu prea am apucat să văd multe pentru că ne-am dus cu barca și deoarece era ultima cursă nu am mai apucat să vedem Piața Aurului, Piața de Vechituri, Casa Șeicului Saeed etc.

Cu toate astea chiar vorbeam cu Khalil pe la ora 14.00 că nu am dat de nici un român pe aici și că de obicei pe unde mă duc mă întâlnesc cu cel puțin un român și după ce am vorbit la telefon puțin cu Valy, când am fost să ne dăm cu barca, am dat de 2 românce, una din Tulcea, și una din Galați care veniseră la Dubai la o conferință, timp de o săptămână, și după asta și-au extins vacanța cu încă o săptămână. Fata din Galați era puțin mai cu nasul pe sus, dar cea din Tulcea era max sociabilă, lucru observat la un moment dat chiar și de Khalil care m-a întrebat, când ne întorceam în autocar, dacă cealaltă este sau nu româncă, pentru că, nu prea a vorbit mai deloc cu mine. I-am explicat cum stă treaba cu nasul pe sus… și a început să râdă. Cred că această parte, a călătoriei cu barca a fost cea mai frumoasă pentru că m-am simțit mai bine că am putut să mai schimb două vorbe cu cineva în limba mea maternă.

După ce am terminat tura cu barca… ne-am suit din nou în Big Bus care ne-a dus exact în locul de unde am plecat și de acolo cu taxi-ul câtre main station. Când am ajuns la autogară tot felul de persoane… ne întrebau ”ABU DHABI sharing taxi?” Nu frate mergem cu autobuzul noi. Și aflăm cu stupoare că deja se formase o max coadă la autobuz. La început nu mi s-a părut că am avea mult de așteptat… și că taxiul nu părea o idee viabilă deoarece costa de aproape 3 ori mai mult decât autobuzul, dar după 2 ore de așteptat la coadă când într-un final am reușit să ne urcăm într-un autobuz cu 2 etaje, genul englezesc, mă gândeam că totuși ar fi fost mai bine să luam taxi-ul înapoi către Abu Dhabi. Totuși cât am așteptat mi-am făcut un tovarăș pe numele lui Shiplu Ghose din Bangladesh și parcă cele 2 ore de așteptat au trecut mai repede, vorbind despre una despre alta cu noul meu amic. Drumul a durat vreo 2 ore și ceva, deoarece autobuzul cu care mergeam era de calibru mare și nu putea să depășească viteza de 80km/h pe autostradă astfel că am ajuns la hotel, aproape de miezul nopții.

A fost o călătorie pe cinste plină de peripeții și nu îmi rămâne decât să vă las în compania unei galerii foto pentru că sincer nu prea ai cum să descrii în vorbe, ceea ce am văzut eu aici. Întradevăr un oraș de aur după părerea mea. Din păcate bateriile de la camera au căzut la datorie pe la ora 15, după masă, și nu am reușit să fac prea multe poze. Iată doar câteva dintre ele care mi s-au părut mie mai interesante.

PS: V-am pupat!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: