Postat de: FlorinP. | Februarie 16, 2011

Abu Dhabi: Prima impresie…


Iată că după trei zile de când sunt în Abu Dhabi pot să spun și eu ceva pertinent, deși încă nu mi-am facut o opinie general valabilă. După cel mai lung zbor cu avionul, de care am avut parte până acum, aproape 16 ore, dintre care 11 de zbor efectiv, iată că am ajuns în Abu Dhabi. După ce m-am dat jos din avion care doar a făcut escală în Abu Dhabi, destinația finală fiind Muscat, am avut parte de cel mai kitch aeroport pe care l-am vazut până acum, părere împărtășită și de Gabi Dinescu. Un giratoriu cu un fel de fântână verde în mare parte în centru iar pe margini tot felul de magazine care serveau băuturi și mancare la etaj și jos o grămadă de magazine dispuse la fel in cerc și aia era tot. Semnele care indicau către imigrări erau prezente doar la început și până nu am întrebat de două ori, nu am reușit să mă descurc. De ATM am dat cât de cât repede cu toate că și pe asta l-am căutat puțin.

Foto: Gabi Dinescu


În sfârșit, am rămas puțin cam dezamăgit de acest aeroport și să fiu franc… mă așteptam la mai multe de la el, dat fiind că știam că arabilor, în general, le place să epateze mai mult decât ne place nouă. Așa să continuăm. Cum spuneam am întrebat de oficiul de imigrări de vreo 2 ori ca să ajung la el și mă așez la una din cele două cozi de “Other nationalities”. Din fericire pentru mine coada mea avansa mult mai repede decât cealaltă deoarece personalul de la celelalte porti, era liber si primea persoane și de la noi din coadă. Am ajuns în fața ăluia… îi dau pașaportul și aveam viza pregătită, se uită la mine și zice cu scârbă… Viza ??? Îi întind foaia pe care aveam viza scanată… și îmi zice să ma duc la scanare de retină. Next!!!

Am văzut eu că pe majoritatea persoanelor de dinaintea mea camera amplasată în spatele ofiterului recunoștea fețele pe un ecran dar nu am băgat de seamă că pe mine nu mă recunoaște. Îmi zice ăsta unde să mă duc și mă duc… Îmi pun retina la bătaie pentru câteva secunde și Eye Scan-ul era gata, după care mă întorc la aceeași poartă. Când mi-a venit rândul și mă uitam la TV-ul din spatele ofițerului și am văzut că mă încadrează și pe mine, îi dau din nou pașaportul și viza îmi aplică o ștampilă și asta a fost tot, am trecut. Ajung la bagaje. Acolo erau vreo 5 băieți care luau bagajele de pe bandă și le așezau la rând. Deja se formase o coadă de bagaje și al meu era printre primele. Îl iau și ies.

Pe măsură ce înaintam mă gândeam, oare o fi venit indianul ăla care trebuia să mă ia sau rămân amanet, pe aici. Cum am ieșit… surpriză mă așteptau o grămadă de pancarde (foi A4) de nume pe ele și cu indieni zâmbitori care mă întrebau din mimica feței dacă numele de pe pancarda lor este al meu ca să poată pleca mai repede de acolo. Printre aceste multe pancarde era și a mea. Mai toți indienii care așteptau erau cam pricăjiți, dar al meu era mai dolofan așa. I-am făcut semn că eu sunt și ne-am îndreptat ușor ușor către ieșire spre locul unde parcase mașina. Neîncrezător după vreo 10 metri de mers, indianul meu mai mă întreabă odată dacă numele meu este cel de pe pancardă … Mr. PALTENEA… scris greșit dar era numele meu, indianul își găsise omul.

Drumul către hotel a fost cam de vreo jumate de oră așa și pe măsură ce avansam către oraș, clădirile deveneau din ce în ce mai înalte semn că ne apropiam de centru, unde se află hotelul în care stau. Am încercat să port o conversație cu omul, dar sincer să spun engleza lui era cam de baltă, adică înțelegeam 1 cuvânt din 3 așa că m-am lăsat păgubaș și am admirat priveliștea pe atât cât se vedea. Era ora 10 jumate adică beznă afară.

Odată ajuns la hotel am deschis repede laptopul ca să mă conectez la internet, deoarece era moca cum scria pe pagina lor. Când să îl alimentez, dinte, pauză, lipsă, gaură, Emiratele folosesc priza de tip UK. Bag bateria în laptop… dar deoarece nu a mai fost folosită de foarte mult timp … era goală, se descărcase. Bun! Mă uit prin cameră poate au montat și aștia o priză normală EUROPE type și văd un adaptor în care era alimentat ceasul. Cui îi trebuie ceasul deșteptător, am telefon să mă trezească, sunt salvat am curent. Încerc să bag cablul de alimentare în adaptor, dar nu intra… Ce naiba fac, mă gândeam disperat. Hotelul … salvarea mea, mă duc repede la recepție cu cablul de alimentare după mine și cer un adaptor. Îmi dă unul la fel… și nici nu apuc să zic bine că asta nu merge că apare un indian și indeasă cablul în adaptor. Se uită la mine zâmbitor și parcă spune: Vezi merge!. Plec cu coada între picioare în cameră și să îl bag în priză … îl conectez la calc… și din nou dinte, pauză, lipsă, gaură. După nenumărate încercări văd pe cablu 16A și pe adaptor maxim load 13A. La naiba. Tre’ să aștept până mâine să iau unu de la muncă. Cică nu asta ar fi problema… dar in fine nu conta. Nu mergea să pornesc laptopul așa că atunci nu mai conta cauza.

Va urma…


Responses

  1. In sfarsit, esti primul care nu cade pe spate la contactul cu acest oras gretzos, de manelari. astept continuarea…

    • Sunt aici de 3 zile… poate are si parti bune… deocamdata eu nu le-am vazut in afara de strazile si cladirile impunatoare … nu prea am vazut nimic misto pe aici… inca.

  2. 🙂 Ce tare si eu care credeam ca este ca in America. Sunt cu geana pe ceea ce scrii ca sunt foarte curioasa. Si ai grija cu indienii aia. Te pup.

    • As fi vrut eu sa fie, dar… nu este… Eu sunt singura pata de culoare ALBA din sediul firmei… intre diferite nuante de negru. Urmatorul dupa mine ca si culoare este japonezul in rest… negrul este la putere.

  3. 😦


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: