Postat de: FlorinP. | Februarie 7, 2011

La Multi Ani… Otilia


Încă de acum 3 săptămâni fusesem avertizat de un prieten de al meu că pe data de 5 februarie sunt invitat la ziua Otiliei şi să nu care cumva să nu mă prezint. Doar că eu fusesem anunţat de sefa mea că voi pleca la arabi. Iniţial era vorba ca să plec pe data de 31 ianuarie, dar din cauza „negocierilor” dure dintre părţi, au întârziat şi formalităţile de viză şi odată cu aceasta toate aspectele legate de plecarea mea. I-am răspuns prietenului meu că dacă nu voi fi plecat în străinătate, voi fi prezent cu cea mai mare plăcere la eveniment.

Din câte am aflat eu, şi sper să nu mă înşel ea este născută pe data de 3 februarie, în aceeaşi zi cu Vish, căruia îi urez pe această cale şi lui La Mulţi Ani, şi datorită faptului că ziua de 3 februarie a picat în mijlocul săptămânii a rămas stabilit că pe 5, sâmbăta şi aibă loc chermeza.

Toate bune şi frumoase. Sâmbătă, ca să stiu unde mergem, pentru că de obicei ziua ei a fost făcută în oraş, l-am sunat pe Alin să-l întreb unde ne vom întâlni şi spre surprinderea mea Alin mi-a spus că la Otilia acasă la ora 8.30. Taci că iese show în seara asta mi-am spus în gândul meu şi timpul în care am fost prezent la bairam nu a făcut decât să îmi întărească această presimţire.

Pe la ora 9 am aterizat şi eu pe plantaţie la apartamentul Otiliei din Malu Roşu. După o bâjbâială de vreo 10 minute când am făcut stânga pe o strada care credeam că iese la Otilia din Deltei, am decis că cel mai scurt drum este cel pe care îl cunoşti şi am ieşit din nou în Deltei, stânga la fostul coafor, şi am reuşit de acolo să ajung pe Aleea Profesorilor pe strada pe care trebuia să ajung.

De cum am parcat maşina şi m-am dat jos, muzica răsuna în difuzoare mai rău ca în discotecă. Am ajuns bine. Odată ajuns acolo: m-am reîntâlnit cu Danuţ, Lori care avea mâna dreaptă în gips, Ala micu cu Axi, cuminciori cum îi ştie toată lumea, Gogoşică cu a lui prietenă. Prima întrebare care mi-a fost pusă cu multă mirare a fost: „Nu ai plecat?” Încă nu!. Mi-a făcut mare plăcere pentru că odată cu această ocazie am reuşit să ne mai vedem cu toţii până plec.

Atmosfera era una de sărbătoare, doar era ziua unei sărbătorite şi vă spun sincer că nu m-am mai simţit aşa de bine de la petrecerile pe care le dădeam pe la 20 de ani, pe la Pisică prin casă aşa pe nepusă masă, când maică-sa şi cu taică-su erau plecaţi la muncă. Uneori dura petrecerea pâna la ora 1.30, deoarece trebuiau să vină părinţii lui acasa de la schimbul 1 şi restul de timp care ne rămăsese până ce plecam, adică până pe la 2.30, era destinat curăţeniei care trebuia să fie lună ca ei să nu îşi dea seama că în lipsa lor a trecut avalanşa prin casă. Şi acum de fiecare dată când mergem la Pisică acasă şi vedem piesele lipsă de la lustra pe care o are în sufragerie ne aducem aminte… Aha pe asta a spart-o Răzvan, pe asta Bălală, pe asta X-lescu. Vremuri de demult apuse.

Pisica

Iată că aproape la 8 ani distanţă am dansat, am cântat, am mâncat, am băut şi cel mai important m-am distrat. Părerea mea e că ziua lui Otilia Rusescu nu a fost decât OK ci a fost SUPER OK. Nu pot spune decât felicitări pentru că totul a fost la superlativ. Şi sincer cred că asta nu este doar părerea mea. Nu îmi rămâne decât să îţi mai zic încă odată La Mulţi Ani şi să îţi transmit toate gândurile mele bune.

PS: Aştept şi eu pozele de la bairam pentru a crea o galerie foto.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: