Postat de: FlorinP. | Decembrie 1, 2010

Apartamentul rosu


La iniţiativa unui prieten, pe numele lui Alin Vlădescu, am decis să apelez la serviciile oferite de o bancă pentru a îmi lua apartament prin programul lansat de guvern „PRIMA CASĂ”. Zis şi făcut l-am sunat pe Alin să-l mai întreb cum a făcut el, deoarece şi el acum un an şi-a achiziţionat un apartament prin acelaşi program, și am primit câteva informații.

Trebuia să am cel puţin un an neîntrerupt în câmpul muncii – mă încadram, să am un salariu care să îmi permită să iau o sumă destul de măricică – mă încadram credeam eu, să duc o adeverinţă de salariat din care să reiasă primul punct – Adriana(HR-ul nostru) deja se ocupa de asta. Trebuia să mai mă duc la persoana de contact pe care mi-o dăduse Alin în cadrul BCR-ului căci cu ea decisesem să fac creditul ca să îmi facă o simulare să văd dacă mă încadram.

În cursul acelei zile l-am sunat pe Bogdan, căci el era persona de contact, şi am stabilit o întâlnire unde urma să discutăm detaliile, şi ceea ce mai era de făcut. Întâlnirea cu Bogdan a decurs bine şi nouă nu ne mai rămânea decât să ne găsim apartamentul. Deja noi aveam în vedere cam din februarie 2010, un apartament localizat în Bariera Bucureşti în blocurile de 4 etaje de pe partea cu Timken-ul vis-a-vis de piaţa din Barieră. Problema era că acel apartament costa, la vremea respectivă, cam 60 de mii de COCO (a.k.a. EURO), bani pe care nu îi aveam şi sigur cu salariul meu nu ne încadram să luăm suma maximă.

Totuşi până când am început noi să cautăm, apartamentul care îl văzusem noi în februarie era încă valabil. Anunţul suna ceva de genu: Apartament 2 camere BLA BLA BLA zona Bariera Bucureşti, etaj ¾, mobilat 48 de mii de COCO. Sunăm, stabilim întâlnirea, ne înţelegem… omu lasă până la 47 mii. Totuşi nu avea cadastru, nu avea intabulare, nu avea nimic la el, şi am aşteptat după el aproape o lună şi două săptămâni cam aiurea şi tot ne ducea cu vorba că nu i-au ieşit „muşteriile”.

Când într-un final i-au ieşit muşteriile, mergem cu el la bancă şi mi s-a părut că tot trăgea de timp. Ajungem la notar să facem precontractul, tot trăgea şi acolo de timp. Până la urmă la un moment dat mă sună că nu poate nevasta lui să vină la notar luni când stabilisem să facem precontractul şi să o lăsăm pe miercuri şi că eu ar trebui să îi dau 5000 de Euro avansul. Stabilisem cu el să îi dau 3500 de Euro avans ca să mă ducă şi pe mine mai puţin cu banca, numai că acest avans era divizat în două părţi astfel: 500 de Euro la semnarea precontractului şi 3000 de Euro la semnarea contractului propiu-zis când dosarul va fi aprobat de către FNG. Doar că ultima dată când m-a sunat să îmi spună că nu poate soţia să ajungă luni a dat-o la întors.

–          Domnu Paltanea, dom’ne, nu vi se pare că 500 de Euro sunt prea puţini pentru avans. Eu ştiam de 5000 de Euro ceva.
–          Domnu meu, prin programul Prima Casă, eu sunt obligat să vă dau dumneavoastră un avans de 5 la sută din valoarea imobilului. 5% din 47000 înseamnă vreo 2200 de Euro.
–          Bine dom’ne dar să îmi daţi 2000 de Euro.
–          Eu v-am explicat şi aţi fost de acord, 500 acum şi 3000 la semnarea contractului.
–          Dar dom’ne 500 de Euro sunt prea puţini, ce mai sunt 500 de Euro acum. Omu vorbea de 500 de Euro parcă vorbea de 10 LEI noi (100 mii vechi).
–          Dar eu nu vă dau toată suma pentru că dacă Doamne Fereşte se întâmplă ceva eu pierd banii. Daca vreţi aşa bine dacă nu asta este. Şi încercam să îi explic deşteptului că el câştiga la faza asta deoarece primea un avans mai mare de 5 % cât trebuia să îi dau eu normal.
–          Dom’ne 500 de Euro e foarte puţin, ce fac eu cu 500 de Euro, nici o cafea la Marriot nu îmi pot lua cu banii ăştia. Mi-a picat faţa la propiu în faţa telefonului. Să mori tu 500 de E, cafea la Marriot. Tipul juca tare.
–          Bine domnul meu dacă dumneavoastră aveţi bani să beţi cafele la Marriot pe banii ăştia, eu nu am să dau atâţia bani pe o cafea. Din partea mea, apartamentul este al dumneavoastră, iar banii sunt ai mei. Dacă vă convine bine, nu vă convine la fel de bine. Apartamente pe piaţă sunt destule. La auzul acestor vorbe a cam „feştelit-o” şi a început să dea înapoi, de fapt a dat-o înapoi de tot. Nu a mai scos nici un sunet şi a rămas ca mine şi anume că îi voi da cum stabilisem iniţial şi urma să ne întâlnim să facem precontractul.

Numai că după ce tipul o dăduse la întors, de atâtea ori, m-am hotărât şi eu să schimb placa. Am sunat-o pe Valy şi i-am zis să caute un alt apartament pentru că s-a schimbat schimbarea. Nu mai aveam de gând să îl aştept pe domnul meu. Deja mă hotărâsem să îl tratez şi eu în acelaşi fel în care mă tratase şi el până atunci. Cu un gram ridicat de indiferenţă. Părerea mea este că el a mers la două capete cum se spune… adică mai avea un cumpărător care se arătase interesat să îi cumpere apartamentul din moment ce nu scose anunţul de la vânzare şi când celălalt i-a dat-o la întors a început să grăbească lucrurile cu mine. ŢEAPĂ eu deja eram cu gândul la alt apartament. Nu găsisem nimic dar apartamente de vânzare erau destule.

Am dat telefoane am văzut câteva apartamente şi uite aşa am ajuns la apartamentul roşu. Un apartament simpatic, tineresc, cu îmbunătăţiri multiple, mobilat cu gust. Singurul dezavantaj după părerea mea este faptul că peretele de la bucătărie este spart şi comunică cu sufrageria, dar bine acum depinde şi de gusturi. Un dezavantaj minor după părerea mea, care poate fi remediat foarte uşor prin mutarea aragazului pe balcon. Am vorbit cu tinerii care aveau apartamentul şi am negociat la sânge. Adică am scos un preţ rezonabil după părerea mea şi diferenţa dintre primul apartament şi cel de-al doilea este ca de la cer la pământ. Mă bucur enorm că am avut puţin noroc şi că domnul meu a tras de timp, pentru că sincer dacă luam primul apartament îmi cam luam ţeapă din punctul de vedere al utilităţilor. Sper ca totul să se rezolve şi ca să ne mutăm în el cât mai devreme cu putinţă. Abia aşteptăm.

Iată şi câteva caracteristici:

  • CONFORT: 1
  • TIP LOCUINTA: decomandat
  • SUPRAFATA: 60,00 mp
  • ETAJ: 3
  • NUMAR NIVELE: 9
  • NUMAR CAMERE: 2
  • NUMAR BAI: 1
  • BALCOANE: 1
  • TIP IMOBIL: bloc de apartamente
  • AN CONSTRUCTIE: 1978

PS: Domnul meu (n.r. Georgescu Lucian că aşa îl cheamă) mi-a trimis acum vreo săptămână următorul mesaj : „Mulţumesc pentru seriozitate.” Îţi răspund acum Domnul meu că neseriozitatea nu a fost prezentă decât din partea dumitale, deoarece 1. apartamentul nu a fost scos de la vânzare decât acum vreo două săptămâni când probabil ai reuşit să păcăleşti câţiva fraieri. 2. Din câte îţi aminteşti noi chiar era să ne luăm ţeapă cu apartamentul dumitale când am mers la notar să facem precontractul şi dumneata ai tot dat-o la întors că nu ştiu ce şi nu ştiu cum de parcă tot doreai să mai tragi de timp.

Sincer cred că mergeai la două capete şi cred că doreai să vezi dacă îţi iese pasenţa probabil cu celălalt cumpărător. Chiar mă bucur acum că ai dat-o la întors pentru că te pot invita la mine acasă la o cafea din aia de 500 de euro la hotel Marriot ca să vezi ce am cumpărat şi ce vroiai dumneata să îmi vinzi.

PS2: Azi am intrat în posesia apartamentului.

Iată şi câteva poze cu apartamentul:


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: