Postat de: FlorinP. | Noiembrie 18, 2010

De ce?


Am primit şi unele întrebări referitoare la locaţiile alese, de ce acel restaurant, de ce acea biserică şi de ce tocmai acum. Răspunsurile la aceste întrebări le veţi afla acum.

Încă de la 18-20 de ani, vârsta care practic te defineşte ca adolescent şi pe urmă ca adult, am hotărât împreună cu un amic că ne vom însura la vârsta de 27 de ani amândoi, şi nunta o vom face la restaurantul Hipodrom, iar eu faţă de el mai aveam în cap ca nunta să se oficieze aproape de stadionul echipei FC Petrolul Ploieşti, lângă bătrânul „Ilie Oană” eu fiind un petrolist convins.

Timpul a trecut, dar mie în cap mi-au rămas tot aceleaşi idei în cap, idei pe care am încercat cât de cât să le pun în aplicare atunci când a venit vorba de nuntă. Valentina, soţia mea, dorea probabil să-şi facă nunta la un restaurant mai de fiţe, probabil mai frumos şi mai „fancy”, cu totul altfel decât rusticitatea care ne-o conferea Hipodromul şi s-a cam supărat pe mine când a văzut că majoritatea restaurantelor care îndeplineau acele criterii cerute de ea erau fully-booked, şi eu am zis totdeauna că avem timp să vorbim la restaurante şi noi vom alege restaurantul şi nu invers.

Deja se făcuse noiembrie 2009 şi noi nu programasem nimic şi timpul trecea al naibii de repede, dar să vă spun sincer eu deja vorbisem prin vară cu Nea Gică, seful de sală al restaurantului de la Hipodrom, şi acesta îmi spusese că urma să ne vedem în noiembrie pentru a stabili ceva că de acum nu are rost să programăm.

De ce doream eu atât de mult Hipodromul? Aceasta ar fi întrebarea logică a oricărui cititor care lecturează aceste rânduri. Restaurantul de la Hipodrom a fost cel mai frecventat de către mine în perioada “tinereţii” mele ca să mă exprim aşa. Alte „cârciumi” stau deschise până la ora 1 maxim 2 dar restaurantul „El Patio” , aşa cum este denumit restaurantul de la Hipodrom, este singurul care stă deschis până la ultimul client, iar eu am fost de forte multe ori ultimul acel ultim client care închidea „bodega” spre disperarea angajaţilor care erau nevoiţi să stea după mine. Tocmai de aceea eram cunoscut mai de toată lumea pe acolo şi toţi chelnerii mă cunoşteau. Am plecat fără să plătesc de mai multe ori plătind apoi pe urmă tot ceea ce consumasem. Am băut pe datorie când nu mai aveam bani la mine. Una peste alta chiar îmi plăcea Hipodromul şi cam astea sunt motivele pentru care doream acest restaurant. Din păcate pentru cei de la Hipodrom, restaurantul a ars cu 3 săptămâni înainte de nuntă şi am ajuns la Hotel Prahova, un restaurant mai pe gustul lui Valy şi bineînţeles şi pe gustul meu. Hai să fim serioşi cine nu doreşte să facă nunta la Hotel Prahova care este cel mai tare restaurant după părerea mea din Ploieşti.


Mi se pare că vârsta de 27 de ani este cea mai bună pentru un băiat ca să îşi pună pirostriile. De ce spun asta? Până la această vârstă un baiat poate să cunoască foarte multe fete şi poate să se distreze să facă ceea ce doreşte pentru ca după, să vrea să se aşeze la casa lui, adică în câteva cuvinte să se cuminţească. Părerea mea este că la 27 de ani deja se face trecerea de la adolescenţă la viaţă propiu-zis adică dacă deja ai o relaţie stabilă poţi să faci şi această trecere către următorul pas. Din aceste două motive rezultă fixul meu cu 27 de ani!

Sincer să vă spun biserica de la stadion, pe numele ei „Sf. Nicolae” nu a fost un fix sau mai bine zis un moft pe care să mi-l satisfac. Aici cred că ea m-a ales pe mine. Ca orice persoană am vrut să mă căsătoresc la parohia mea… dar din păcate biserica la care sunt arondat cu domiciliul are un neajuns… adică da are cimitir în curte. Din acest motiv am ales să exclud biserica mea. Am pus pe listă 3 biserici: Sf Împaraţi, Sf. Gheorghe şi  bineînţeles Sf. Nicolae, biserica de la stadion.

Prima pe listă a fost Sf Gheorghe, aia de la liceul Mihai Viteazul cum îi zic eu. Aceasta a picat exact la fel cum a fost pusă pe listă, deoarece părintele de acolo dorea să mă programeze la ora 4, lucru de neacceptat pentru mine deoarece era timpul prea mare între biserică şi restaurant.

Următoare pe listă a fost Sf. Împăraţi dar motivul pentru care am exclus-o şi pe ea a fost faptul că în apropierea biserici nu sunt spaţii suficiente de parcare şi ne-a rămas Sf. Nicolae. Am convenit cu părintele şi totul a picat ca uns. Am aranjat pentru ora 6 seara cum doream de la bun început şi uite aşa ne-a fost dat să ne căsătorim la biserica respectivă.

PS: Pentru cei care sunt nerăbdători să vadă pozele „oficiale” de la nuntă, mai aveţi puţintică răbdare deoarece sunt „pe vine”. Când vor veni exact, încă nu ştiu eu unul sper să vină cât mai repede.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: