Postat de: FlorinP. | August 12, 2010

Episodul 1: Plecarea si Lacul Sf. Ana


Ştiu că am promis că voi expune poze din călătoria noastră şi cred că mulţi dintre voi aşteptaţi ca după primele impresii să citiţi o poveste mai pe larg a celor întamplate în acest mini concediu. Astăzi am văzut şi pozele făcute de colegii mei şi mi-am amintit cam ceea ce am făcut în aceste zile „prin ţară” aşa că voi începe şi eu să povestesc. Am zis că voi expune călătoria pe vreo 3 episoade… dar risc să mă axez pe unele părţi mai mult decât pe altele şi este păcat pentru cei care doresc să vadă cât mai multe poze aşa că mă voi axa pe câte episoade va fi necesar pentru a acoperi cât de cât acest concediu.
 

Iată că după cum ne-a fost vorba ne-am trezit fiecare, unii mai devreme, alţii mai târziu, pentru a putea ajunge în timp util la ora stabilită la nord. Fiind cu Blondu în maşină precum şi cu fetele Valentina şi Marinela am stabilit ca la ora 4 fără 20 de minute, voi fi prezent la el, lângă clădirea ICIM-ului de la sud. Pentru a putea fi gata la ora 3 eram deja în picioare. Nu dormisem decât vreo 6 ore maximum pentru că băusem o cola şi eram cam chiaun de somn, şi în acele momente, sincer, tare îmi doream ca să-l fi ascultat pe Banu şi să fi plecat la ora 5. Dar nu aveam ce face, vorba era vorba şi cuvântul dat nu mai putea fi luat înapoi, aşa că, cu chiu cu vai m-am îndreptat către baie pentru a face cele necesare plecării.

Am ajuns la Blondu cu câteva minute întârziere şi constatam că nu sunt singurul rupt de somnik. Cât mă aştepta Blondu, pe lângă ei au trecut 2 persoane şi au exclamat: „Băh nu suntem singurii nebuni treji la ora asta!”. Cu toate că eram, cam toţi rupţi de somnik, singura care a reuşit să aţipească pentru câteva momente a fost Marinela care cum s-a urcat în maşină a pus capul pe Blondul meu şi a adormit de câte ori i-a permis drumul sau eu (deoarece am fost singurul care iniţia discuţiile la mine în maşină).

Ajunşi pe la Caraiman în Ploieşti sună telefonul, iar apelantul era Daniel:

–         Alo da?!?
–         Băi Fane avem o problemă (deja în momentele respective îmi treceau tot felul de lucruri macabre prin cap… Ia uite frate nici nu am plecat bine şi deja avem probleme)
–         Ia zi Dane ce probleme…?
–         Îl tot sun pe Laurenţiu şi nu răspunde…
–         Unde sunteţi?
–         La benznărie la OMV…
–         Aşteptaţi acolo că ajungem şi noi în 2 minute.

Odată ajunşi acolo stabilim că Laurenţiu trebuie să se trezească până când vor ajunge la el şi să ne continuăm drumul precum şi să ne întâlnim la restaurantele Paralela 45 de lângă Floreşti, după ce îl vor ridica pe Laurenţiu pentru a merge împreună.

Au plecat înainte şi la nici 5 minute după ce au plecat am primit SMS-ul salvator „Laurenţiu s-a trezit!”. La 4 eram la Paralelă iar la ora 4.15 au ajuns şi ei cu Laurenţiu cu tot şi am plecat împreună cu avânt către marea călătorie.

Pe la Sinaia mă trezesc eu că am rezervorul jumate şi că mi-ar mai trebui motorină. Aşa că îl sun pe Banu şi îi transmit că trebuie să ne oprim la Predeal la Petrom să alimentez. Au urmat câteva boscorodeli dar am oprit pentru alimentare şi pentru o atât de necesară cafea.

Timpul trecea şi preconizam că vom face cam vreo 2 ore aproximativ până în Braşov şi deşi era foarte devreme şi se circula foarte bine totuşi după cum am preconizat la ora 6 eram pe centură în drumul către Sf. Gheorghe.

Ajungem în Sfântul Gheorghe, ieşim din Sfântul Gheorghe, ajungem la Miercurea Ciuc, la fel ieşim şi din Miercurea Ciuc şi deja în drumul nostru se întrevedea prima oprire, Lacul Sfânta Ana.

Apare indicatorul de Lacul Sfânta Ana … apare drumul către Lacul Sf. Ana… pe colţ maşina condusă de Banu … şi surpriză trecem mai departe… . Valy nu şi-a dat seama că trebuia să facă la dreapta. Frână, trage pe dreapta, întoarce maşina şi dăi, pe drumul către Lac.

După ce că drumul din DN către lac era foarte prost am mai dat şi peste o maşină de gunoi care mergea cu viteza melcului dar şi peste o cireadă de vaci pe care le-am depăşit cu chiu cu vai. Dar a meritat oprirea la lac.

Fiind singurul lac de origine vulcanică din ţara noastră, unii din noi aveau impresia că acest lac este format în craterul unui vulcan şi că nu se poate vedea lacul propiu-zis. L-am nimerit la ora 8 dimineaţa. Un peisaj de vis, de basm. Deasupra lacului era o ceaţa densă care crea acestă atmosferă de basm. Cred că trebuie să trăiţi fiecare pe pielea lui o asemenea experienţă pentru a vă da seama despre ceea ce vorbesc. Puteţi vedea din poze şi cred că vă puteţi imagina cât de frumos este, dar sincer spun că nu este acelaşi lucru. Din păcate, şi mai ales din lipsă de timp, nu am stat pe acolo decât aproximativ 1 oră, pentru din câte ştiu eu se poate face baie, plaja, se poate merge cu barca pe lac.

Galerie Foto:

Această prezentare necesită JavaScript.

Va urma Episodul II – Cheile Bicazului


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: