Postat de: FlorinP. | Decembrie 10, 2009

Arbitrajul


Încă de mic mi-a plăcut fotbalul indiferent dacă l-am practicat, l-am jucat în faţa blocului sau l-am urmărit la TV. A fost şi este încă una din pasiunile mele cele mai mari, chiar dacă acum nu mai este la fel cum era înainte, când practic trăiam şi respiram după fotbal. Am început de mic copil să bat „ţurca” în faţa blocului cu băieţii de la bloc mai mari sau mai mici, după care la vârsta de 12 ani m-am înscris la clubul FC Prahova Ploieşti. Am jucat şi 2 meciuri pentru echipa Petrolul Ploieşti la juniori dar din păcate la 15 ani m-am accidentat şi m-am lăsat de acest sport minunat.

Îmi era dor de acest dreptunghi verde după ce m-am lăsat de fotbal şi iată că la vârsta de 17 ani viaţa mi-a dat o nouă oportunitate să fiu aproape de acest tărâm minunat acoperit cu iarbă, numit teren de fotbal. Am început şcoala de arbitraj, care se desfăşura la sediul AJF Prahova de pe strada Pielari numărul 5, în anul 2001 pe vremea lui Marian Deaconu care la acea vreme era preşedintele CJA Prahova, la îndemnul unor prieteni de ai mei Stuparu Ciprian şi Arsene Gabriel şi sub îndrumarea lui Mihai Ionescu „Meserie” iată că şi acum la aproape 9 ani încă sunt arbitru activ cum îmi place să spun. De ce spun asta? Pentru că în ultimul an nu am arbitrat decât vreo 20 de meciuri deoarece am fost mai mereu plecat în străinătate cu serviciul.

Arbitrajul a fost şi încă este, una din pasiunile mele şi deoarece mi-am plătit toate taxele la zi îmi place să mă numesc arbitru activ. Primul meci l-am avut în anul 2002 pe terenul de la Plopeni Sat spre localitatea Dumbrăveşti cu Voicilaş Cristian la centru şi Vizitiu Mihai la tuşa cealaltă într-un meci Metalul Plopeni – Conpet Ploieşti. Acum acel teren nu mai există, deoarece pe structura lui a înflorit un centru de colectare a fierului vechi. Păcat! Îmi pare rău că nu mai pot spune celorlalţi: „Uite frate aici am debutat eu ca arbitru! Aici am avut primul meci ca arbitru”. Cred că nu există localitate în judeţul Prahova unde să nu fi ajuns, în calitate de arbitru sau cu altă ocazie.

Am terminat şcoala în anul 2001, peste 80 de arbitrii, fiind una dintre cele mai „grase” promoţii de arbitrii, iar în acest moment din promoţia noastră mai sunt 7 arbitrii încă în activitate. Ciprian Piciu, Nuţu Robert, Gheorghe Alin, Eu, Butnaru Răzvan, Moroiţă Andrei şi Ionescu Mădălin.

Am avut un mentor în ale arbitrajului şi anume pe Crudu Bogdan, un prieten cu care după fiecare meci susţinut, mă duceam la o bere şi purificam fază cu fază. De la el am învăţat multe dedesubturi ale acestui „sport”. În toţi aceşti ani mi-am făcut o grămadă de prieteni… aici şi enumer doar câţiva pentru că practic acolo suntem ca o mare familie… Ciprian Piciu, Stelian Mălăroiu, Butnaru Răzvan, Ilie Alexandru, Brăila Gabriel, Gogu Alexandru, Nuţu Robert, Ionuţ Borcan şi mulţi alţii.

Îmi pare rău că sunt plecat şi nu mai pot respira şi eu aerul de pe teren în fiecare sâmbătă şi duminică si de foarte multe ori şi vinerea. Îmi lipseşte arbitrajul, dar mai ales îmi lipseşte atmosfera din familia arbitrajului. Sunt foarte mulţi oameni speciali la care ţin şi îi respect enorm nea Paul Roşeală, Cristian Nica, Ionuţ Borcan, Ion Andreoiu (nea Neluţu), Mihai Ionescu „Meserie”, surprinzător poate pentru unii chiar şi Marian Deaconu.

Dar o singură parte mă cam dezgustă aici la arbitraj şi în special la conducerea AJF-ului. Se promit multe şi practic nu se face nimic. Se produc arbitrii pe bandă, se uită de calitate şi se promovează cantitatea. Avem „n” echipe şi ne mândrim că suntem printre primele judeţe din tară ca număr de echipe… şi prin asta promovăm şi prostia. Arbitrii nu tind să devină mai buni, pentru că se mulţumesc că au cel puţin două meciuri pe săptămână.

Singurul meu regret este că nu am reuşit să promovez când am meritat, pentru că poate aveam ambiţie şi mă duceam şi mai departe. Acum nu mai am nici o şansă. Şi spun asta deoarece am un serviciu la care poate mulţi doar visează. Şi sincer eu unul nu sunt ca alţii să trăiesc din arbitraj şi să mă bucur la o „găină şi 3 ouă”. O fac de plăcere şi asta o pot face şi la nivelul la care sunt încadrat, chiar dacă la nivel naţional sunt alte mentalităţi, şi multe alte avantaje. Sunt multe chestii de spus aşa că mai bine închei aici.

Abia aştept să intru din nou în pâine, dar pentru a face acest lucru trebuie să mai stau şi pe acasă. Să vedem.

Notă:    AJF – Asociaţia Judeţeană de Fotbal
               CJA – Comisia Judeţeană de Arbitrii


Responses

  1. Bă, şi pe mine mă încearcă un sentiment de regret…că nu pot să mai arunc cu roşii si ceapa în tine…😦 trist.

    Fie ce-o fi, eu zic că ţi-ai ales bine drumu şi nu te-ai multumit cu 3 kile de peste si o bere spaga pe săptămâna. Arbitrajul ca şi fotbalul – puţini ajung la os – restu’ – ar face bine să-l transforme intr-un hobby aşa cum ai făcut tu😉.
    Trăiască Pârlitea!!!

    • phane manaca de rupe …el practica in cadrul arbitrajului …spaga in produse , le devora la fata locului sa nu existe probe🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: