Postat de: FlorinP. | Decembrie 3, 2009

Anii de facultate


Unii dintre cei mai frumoşi ani din viaţa mea au fost anii de facultate. Imediat după terminarea liceului în anul 2001 la insistenţele părinţilor mei, dar şi la dorinţa „expresă” a naşului meu care a fost economist am dat la Academia de Studii Economice în Bucureşti şi la un profil de informatică din cadrul Universitătii de Petrol şi Gaze din Ploieşti. La ASE am intrat pe unul din locurile „cu taxă”, şi cum părinţii mei nu aveau o situaţie materială foarte bună, fiind amândoi pensionari, de comun acord cu ei am hotârât să nu mă duc.

Cu UPG-ul a fost o chestie mai aparte. Iniţial am intrat şi aici pe unul din locurile „cu taxă”, iar pe măsură ce s-au retras dosarele, am avansat şi am ajuns la „fără taxă”, dar perspectivele acestei facultăţi de informatică nu erau aşa de strălucite. Puteam fi profesor de informatică sau poate dacă eram foarte bun în ale programării puteam ajunge programator. Cum nu mi-au plăcut nici una din perspectivele care le aveam în faţă nu m-am dus nici la această facultate şi iată că aşa am rămas un an acasă ca să învăţ.

În anul imediat următor am dat iar la ASE şi din nou am intrat pe unul din locurile „cu taxă” şi am spus pas… din nou… ratând ocazia de a fi în grupă cu aia de la CREAM care a dat examenul şi ea în acelaşi an. Totuşi de această dată, la facultatea “back-up” pe care am ales-o şi anume la Facultatea Automatică şi Informatică Industrială, specializarea Automatică am reuşit să intru pe unul din locurile „fără taxă” în grupa 1916. Eram într-al nouălea cer pentru că am reuşit, cred eu, să fac fericită o persoană care nu a mai apucat să mă vadă student şi la care am ţinut şi tin foarte mult.

Chiar dacă eram mai mic decât colegii mei de liceu cu un an scolar, eram totuşi fericit. În anul în care am stat acasă mă frământam când vedeam copii trecând dinspre şi înspre liceul în care am învăţat şi parcă vroiam şi eu să mă duc la scoală dar… rămăsesem pe din afară. Unii făceau mişto de mine, “Uite bah până şi ăsta a intrat la facultate şi tu nu ai intrat!”… şi asta punea şi mai tare sare pe rană şi acest lucru mă făcea să învăţ şi cu mai mare ardoare pentru a nu le mai da ocazia să facă mişto de mine cu această chestie.

Iată că în anul 2002 eram student în anul I la Facultatea de Automatică şi alături de colegii de la Calculatoare aveam de tras până la absolvire. Am dat în anul I de Stoican la analiză cu care am avut cele mai mari probleme, până am luat examenul din cauza tupeului pe care l-am avut, şi la Cibernetică de Paraschiv şi Hotinceanu la fizică, în al II-a an de Bucur Cristian profu de DCE (n.r. Dispozitive si Circuite Electronice) la care am dat de 6 ori cele 2 examene pe care le-am avut cu dânsul, iar anul III a fost de cosmar când am dat Cârtoaje cu Teoria Sistemelor Automate, de Gabriela Bucur la STM – laborator şi proiect (doar coincidenţă de nume cu profu de DCE) asistenta lui Baxter, în anul IV, am dat de dracu cu Moise şi ale lui Automate Programabile, iar anul V a fost cel mai naşpa pentru mine la Pătrăşcioiu fiind ultimul examen înainte de licenţă luat în ultima săptămână.

Timpul a trecut şi iată cu după 5 ani absolveam facultatea începută în 2002 cu bursă, cu restanţe, cu vrajeli, cu învârteli, cu copiat, cu examenul de fizică pe care l-am luat cum l-am luat la Hotinceanu – singurul profesor din toată facultatea – la care m-am închinat pentru a promova examenul şi în 2007 ne strigam mai în glumă mai în serios fiecare “Domnule INGINER!”.

Am făcut un banchet extraordinar la restaurantul BEST din Ploieşti unde am dansat toată noaptea alături de colegii mei, sărbătorind acest eveniment asteptat poate de unii încă din primii ani ai facultătii. Nu ne mai păsa de profesori de Moise, de Cârtoaje, de Hotinceanu, de maestrul Paraschiv, de Bucur, de Pătrăscioiu, de Baxter (n.r. Stelian Dumitrescu).

Acum la 2 ani de la evenimentul mai sus menţionat parcă mă apucă nostalgia acelor ani şi parcă mi-ar mai place să mai fac încă odată facultatea cu acelaşi colectiv, să fim lipsiţi de griji, să merem la munte în grup enorm, să ne ajutăm la greu, să ne distrăm ca atunci.

Pentru acest post pozele le găsiţi pe: www.grupa1916.5u.com

Vor urma episoadele:

  • Anul I
  • Anul II
  • Anul III
  • Anul IV
  • Anul V
  • Licența

Responses

  1. Sa traiasca Fane Boieru’!
    Frumos ma🙂 dar tot liceul ramane fruncea – parca se faceau mai multe tampenii in 9-12 decat in Facultate. Desii…e discutabil🙂
    E frumos cand viata e simpla🙂

  2. Eu iti spun ca la mine si liceul a fost super tare si am avut niste colegi extraordinari dar tot facultatea a fost mai frumoasa pentru ca aveai alta minte si gandeai altfel. Sincer mie unu mi-ar fi placut sa mai fac odata liceul dar cu mintea de la facultate.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: