Postat de: FlorinP. | Noiembrie 30, 2009

Musat Ciprian


Se spune că prietenii adevăraţi se numără pe degetele unei singure mâini. Fiind copil, ca orice persoană, de mic am avut un prieten şi chiar unul foarte bun. Încă îl mai am, că nu a decedat, dar nu mai este lângă mine.A plecat în lume de unul singur la vârsta de 18 ani şi acum cred că este fericit. Încă stau şi mă gândesc  la nopţile „pierdute” alături de el, la zilele când ne duceam zi de zi la Frăsinet, practic la zilele când eram pur şi simplu nişte copii, şi cărora nu le păsa de ziua de mâine, ci căutau răspunsuri în cât mai multe în cărţi împrumutate de la bibliotecă.

Parcă şi acum îmi aduc aminte că în vara petrecută la Cărbuneşti, in vacanţa dintre clasa a VIII-a şi clasa a IX-a, când am stat aproape o lună de zile la ţară şi cred că am citit la cărţi, mai multe decât citisem până atunci.


În acea vară ne-am cunoscut noi mai bine, practic până atunci eu eram nepotul mătuşii şi el băiatul de la Cărbuneşti  care stătea vis-a-vis de mătuşa mea, dar cu care corespondam. Da… era o metodă, la modă, primul „e-mail” cu care am luat eu vreodată cunoştinţă. Nu îmi mai aduc aminte ce ne scriam noi, dar cred că erau doar verzi şi uscate, copilării mai mult la acele vremuri.

Să revenim la acea vară când amândoi intrasem la liceu. Eu la Liceul de Chimie numărul 4, actualul Colegiu Tehnic „Lazăr Edeleanu”, iar el la Liceul Economic actualul Colegiul Economic  „Virgil Madgearu” devenit colegiu ca şi liceul meu în anul 2001. A fost una dintre cele mai frumoase vacanţe ale mele. Una din vacanţele care m-au apropiat zic eu cel mai mult de viitorul meu prieten. Practic acea vara a făcut să devenim prieteni la cataramă şi amândoi tindeam spre aceleaşi idealuri deci nu avea cum să fie altfel.

Timpul a trecut şi practic ne-am mărit, amândoi doream să facem ceva cu viaţa noastră, aveam ambiţii mari, să “luam” la facultate, să devenim persoane importante. El a apucat pe o cale, forţat puţin şi de situaţie e drept, care la început eu nu am aprobat-o, şi a plecat în lume, pentru a îşi încerca norocul pe altă cale. Nu cred că îi pare rău de asta acum pentru că este un om împlinit, este căsătorit cu o fată superbă cu care are un copil. Nu am apucat să o cunosc pe soţia lui, pentru că din păcate nu am reuşit să ajung la nunta lui reţinut de un factor extern, dar cred că este o fată extraordinară. Nu are cum să nu fie. El ca om este o persoană extraordinară. Un om MARE, care atunci când vorbeşte toţi ceilalţi tac, care atunci când tace toţi încearcă să îi înţeleagă cuvintele pline de înţelepciune, deşi are doar 27 de ani. O persoană care este respectată. Un GANDITOR!

Acum la aproape 9 ani de la acel eveniment care practic i-a schimbat total viaţa şi stilul de viaţă cred cu tărie că dacă nu pleca, se plafona, se simţea strâns de situaţie. Poate şi acum se simte la fel. Nu mai ştiu nimic. Mai vorbim din când în când pe messenger.  Tare mult mi-ar plăcea să mai stau de vorbă cu el. Şi mi-am zis că atunci când voi avea ocazia să trec prin Arad îmi voi vizita prietenul cel mai bun. Un prieten bun pe care în 9 ani de zile l-am mai văzut doar de 2 ori şi pe care sincer aş dori să-l întâlnesc din ce în ce mai mult să stam aşa cum stateam când eram mici vorbind despre idealuri , literatură, cultură, istorie, religie, s.a.m.d.

Din păcate şi eu sunt departe, şi el este departe dar cine ştie ce ne rezervă viitorul.


Responses

  1. Frumoase ganduri,
    Mai intru cateodata pe aici sa mai citesc despre tine si despre cele pe care le intampini in viata. Nu ma asteptam sa citesc despre mine si sincer, cand mi-am vazut numele si fotografia am simtit un mic fior.
    Carbunesti, Frasinet, porcul mistret, cartile, noptile in care vorbeam, si vorbeam si vorbeam. Nu stiu cand au trecut toate si nici de ce par asa de indepartate dar imi este dor de momentele alea.
    Mi-ai fost alaturi, apoi, in cel mai greu moment din viata, in zilele fugii mele de mine insumi, de realitate si abandonarea in bratele unui viitor nesigur. Nici acum nu cred ca am reusit sa iti multumesc pentru asta.
    Acum, in fuga zilelor, gandul la tine, la prietenia noastra, ma onoreaza si ma bucura. Ma onoreaza pentru ca a existat, ma bucura pentru ca poate sa existe in continuare.
    Te astept in Arad!

  2. Mi-am adus si eu aminte acum de porcul mistret, parca si uitasem. Ce mult a trecut. Parca te si vad catarat pe capita aceea si porcul in jurul tau si pe mine cel viteaz vrand sa iti demonstrez ca ai vazut doar o naluca🙂. Radio Santul… am vazut ca tu esti la un radio real nu ca mine… la Sant😛. Cu siguranta voi ajunge si prin Arad si te voi vizita cu prima ocazie.
    Numai bine prieten drag!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: